A fost o viguroasă manifestație populară de solidarizare cu Regele Mihai și de condamnare a regimului comunist și, implicit, a dominației rusești. “Manifestația a fost impozantă și spontană pentru Rege”, spunea un comentariu de la Radio Londra. Ea s-a încheiat prin “tulburări mari”, întrucât “guvernul a trimis cu camioanele comuniști pentru a împrăștia mulțimea.
Apoi a intervenit ”armata” (subunități cu militari “trecuți la comunism”). “Au fost morți și răniți”, un adevărat “măcel”. (Izvoare de încredere precizează că intervenția în forță  a  guvernului Groza s-a soldat cu 11 morți, 75 răniți și 300 de arestați.

 ”Ziua Arhanghelilor Mihail şi Gavriil, ziua regelui Mihai… Ultima mare manifestare publică în capitala ţării a adunat toată suflarea Bucureştilor: liceeni, studenţi, profesori, ingineri, armată din toate gradele, membri ai partidelor politice, clerici, ziarişti şi… popor, toţi aceia ale căror gânduri şi vreri se împotriveau pe faţă ocupantului sovietic şi năimiţilor săi din aşa zisul guvern democrat… A fost ultima oară când pentru câteva ceasuri ne-am simţit iarăşi liberi, puternici, în stare să răsturnăm tot ceea ce era potrivnic ţării (…). Iar dacă 1 Decembrie 1918 va rămâne de-a pururi simbolul unităţii naţionale româneşti, 8 noiembrie 1945 se înscrie ca ziua răscumpărării umilinţelor nemeritate ale României! “
(Radu Ciuceanu, din volumul lui Petre Ţurlea 8 noiembrie 1945, I.N.S.T., 2000)