În ziua de 13 Iunie 1848, Gheorghe Bibescu, domnul Țării Românești (1842-1848), a abdicat și a plecat la Brașov.
În 13 iunie 1848, orașul Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu și prima capitală a revoluționarilor pașoptiști, înainte ca aceștia să ajungă la București.
După abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, s-a format la Bucureşti un Guvern prezidat de mitropolitul Neofit și numărând ca membri pe Ion Heliade Rădulescu, Stefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru și, pentru câteva zile numai, un mare negustor bucureștean Gh. Scurti. ”Ministerul vremelnicesc” alcătuit din Nicolae Golescu, ”ministrul dinlăuntru” sau de interne, Ion Câmpineanu, ”ministrul dreptății”, Ioan Voinescu II, „ministrul treburilor din afară sau de externe”, C.N. Filipescu, „ministrul finanței”, Gh. Nițescu, ”obșteșcul controlor”, controlorul I. Odobescu, ”ministrul de razboi”, Heliade, ”ministrul instrucției publice”, Scarlat Crețulescu, ”comandantul gvardiei naționale”, Constantin Crețulescu, ”presidentul sfatului orășenesc”, apoi va fi Cezar Bolliac, și Mărgărit Moșoiu, ”șeful poliției”.
Veneau apoi, după modelul guvernului revoluționar francez, ”secretarii guvernului vremelnicesc”: C.A. Rosseti, N. Bălcescu, A.G. Golescu și Ion C. Bratianu, adică elementele tinere, cele mai dinamice.
Citește și: In memoriam, un simbol: Mariana Şenilă-Vasiliu
În 14 iunie 1848, la Craiova, Guvernul adoptă ca steag național, tricolorul. Primul steag tricolor al pașoptiștilor, cel purtat la Islaz de Popa Șapcă și după care au fost întocmite toate celelalte steaguri pașoptiste, a fost cusut doar de mâinile domniței Maria Alexandrina, copila lui Gheorghe Magheru, în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu și pentru ca primul steag al revoluției să poarte simbolul neprihănirii.
0 Comentarii