La data de 11 iunie 1184 î.Hr., potrivit istoricului  Eratosthene, în această zi cetatea Troia a fost arsă.

Războiul troian a  început  după răpirea frumoasei Elena, soția regelui Spartei, Menelaus, de către troianul Paris. Potrivit legendei, Elena ar fi fost promisă lui Paris chiar de către zeița  Afrodita.

Sfârșitul războiului a venit în urma aplicării unui șiretlic de către grecii spartani. Ulise a născocit un  gigantic cal de lemn, gol în interior, (calul era animal sacru în Troia), pe care erau  inscripționate următoarele cuvinte:

”Grecii dedică această ofrandă zeiței Atena, pentru întoarcerea lor acasă”.  Fiind gol în interior, calul a fost umplut cu soldați, aflați sub comanda lui Ulise. Restul armatei a ars taberele și s-a îndreptat cu corăbiile spre Tenedos.

Când troienii au descoperit că grecii au plecat, crezând că războiul s-a încheiat, s-au bucurat și au dus calul în cetate, fără să aibă bănuiala ca în interiorul acestuia se aflau luptători  dușmani. În timpul nopții, aceștia au ucis gărzile și au deschis porțile cetății în fața armatei grecești invadatoare, care se întorsese.

Astăzi, cetatea Troia, mai bine zis săpăturile arheologice, este localizată în Turcia, în apropierea localității Çanakkale, pe malul asiatic al mării Marmara, în zona strâmtorii Dardanele. În fața intrării în spațiul arheologic este fixată o uriașă construcție din lemn, imaginând Calul Troian.