# CONVORBIRI NECONVENŢIONALE CU CRISTIAN COCEA, DIRECTORUL DIRECŢIEI JUDEŢENE PENTRU CULTURĂ ARGEŞ
# Trecutul, paşi pe nisip, spulberat de vânt. Paznic la far, plăieşi pe metereze, pârcălab de cetate, domnule Cocea, puteţi să faceţi ceva ca să opriţi dezastrul?
– „Dezastru” e un cuvânt mult prea „tare” pentru a descrie starea monumentelor istorice din Argeş. De fapt, avem peste o mie de biserici, case, ansambluri arhitecturale, castre, situri arheologice, mausolee şi cruci, incluse în Lista Monumentelor Istorice, majoritatea într-o stare normală. Statistic, circa 10% dintre ele sunt într-o stare foarte bună de conservare şi cam tot atâtea sunt degradate. Trecutul trăieşte alături de noi, nu s-a spulberat în vînt. Doar că nu-l mai băgăm în seamă. Ne place să ne lamentăm, de parcă am trăi printre ruine, fără să băgăm de seamă eforturile proprietarilor acestor monumente care, în majoritate, se îngrijesc de ele – preoţi inimoşi, cetăţeni de bună credinţă, edili, arhitecţi, ONG-uri, firme. Datorită acestor oameni, România mai are încă o „ladă de zestre”, lăsată din moşi-strămoşi.
# Valul lui Traian, Castrele Romane, şi ele de vânzare. Numai lipsa cumpărătorilor le menţine în picioare. Care mai e, domnule director, situaţia monumentelor, relicvelor şi construcţiilor cu valoare istorică în această zonă a primelor voievodate şi de întemeiere a Ţării Româneşti şi întâile capitale, cea de la Câmpulung şi de la Curtea de Argeş?
– N-am auzit să vrea cineva să cumpere Valul lui Traian, însă îmi place metafora! Spuneţi că numai lipsa cumpărătorilor ţine monumentele în picioare. De fapt, e exact invers! Din practică, observăm că se degradează casele retrocedate, cu proprietari fără posibilităţi materiale, bătrâni sau plecaţi în străinătate şi sunt refăcute casele cumpărate de firme sau persoane interesate. Nu e nimic rău (şi legislaţia permite) ca în clădiri cu caracter istoric să funcţioneze şi altceva decît muzee sau pinacoteci – în Piteşti, Curtea de Argeş şi Câmpulung, vechi case negustoreşti au fost salvate şi readuse la viaţă, chiar dacă acolo funcţionează restaurante sau sedii de firmă sau mini-hoteluri. Problema e că statul român nu-şi exercită dreptul de preemţiune asupra unor monumente emblematice, cum e Vila Florica, pentru a le păstra în circuitul cultural public. Suntem prea săraci? Nu cred. Cât despre partea a doua a întrebării, cred că v-am răspuns – stăm binişor. Dovadă afluxul de turişti de la Mănăstirea lui Neagoe Basarab şi de la Mănăstirea „Negru Vodă”.
# Apasă pe conştiinţa cuiva monumentele ruinate în timpul tranziţiei? Parlamentarilor, miniştrilor, directorilor instituţiilor decomandate, fără număr şi cu nume uitate, care n-au lăsat nimic altceva în urma lor?
– Din păcate, există monumente ruinate în tranziţie. Dar e important să înţelegem cum au ajuns în această stare. În Argeş, monumente în colaps sau pre-colaps sunt, în general, conace boiereşti, naţionalizate de comunişti. Transformate în depozite sau grajduri, jefuite, exploatate precar, ele au intrat în degradare încă de atunci. Apoi, după Revoluţie, procesul de degradare a continuat în anii numeroşi până la retrocedare – procese nesfârşite, autorităţi neinteresate să le întreţină, vecini cu mâna lungă, iată formula perfectă pentru colapsul unui monument. E cazul conacului Perticari-Davila de la Izvoru, e cazul Culei Sultănica de la Şuici şi aşa mai departe. În fine, după ce proprietarii le-au primit înapoi, observă că n-au cu ce le repara şi vor să le vândă – însă nu le ia nimeni. Şi degradarea continuă. Din fericire, pentru unele se găsesc soluţii – oameni inimoşi, organizaţii de patrimoniu accesează bani europeni şi măcar le conservă. Deci vina e împărţită şi are rădăcini adânci, în momentul jafului comunist. Parlamentarii, miniştrii, directorii? Au şi ei o vină, desigur, mai mult morală.
Prof. Marin Ioniţă
0 Comentarii