La Penitenciarul Mioveni, sub conducerea directorului Ghebaru Patric, a avut loc o dezbatere menită să atragă atenția celor aflați înăuntru că adevărata reabilitare nu începe cu zidurile, ci cu inima omului.
Evenimentul a fost organizat în colaborare cu Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, prin comisar Adriana Ciucă, care a adus perspectiva ordinii, a responsabilității civice și a unei societăți care nu renunță la ideea de îndreptare și reintegrare a celor aflați în detenție. Lect. univ. dr. Ioana Dumitru, de la Centrul Universitar Pitești a purtat cu deținuții un dialog caracterizat prin profunzime psihologică, înțelegere și respect pentru demnitatea fiecăruia.
Prezența părintelui rev. prof. Rafael Vintilă a adus în mijlocul celor privați de libertate mesajul evanghelic că nimeni nu este pierdut pentru totdeauna, nimeni nu este condamnat să trăiască veșnic în întunericul trecutului său; fiecare om poate renaște. „Orice sfânt are un trecut şi orice păcătos are un viitor”. Evanghelia după Matei, capitolul 25, 31-46, este una din pildele în care ni se spune să-i cercetăm pe cei flămânzi, pe cei însetaţi, pe cei înstrăinaţi, pe cei goi, pe cei bolnavi şi pe cei întemniţaţi în carceră. Atunci pe Domnul îl cercetăm”, a spus acesta, atingând sufletele celor prezenți cu sensibilitatea și înțelegerea care îl caracterizează.
Părintele a vorbit cu putere despre experiențele carcerale ale Apostolilor Petru și Pavel, despre rugăciunile Bisericii pentru „cei robiți de patimi și pentru cei închiși pe nedrept” și despre tâlharul mântuit, primul cetățean al Raiului, un exemplu că harul poate străbate chiar și cele mai groase ziduri.
A vorbit și despre înțelegerea creștină a „idolului”: nu doar ca o imagine, ci ca orice patimă care subjugă omul. „Apostolul Pavel avertizează că dorințele pătimașe pot deveni forme de închinare falsă (Coloseni 3, 5). În consilierea celor dependenți, preotul privește atât simptomele fizice, cât și comportamentul, identificând cauze precum curiozitatea, anturajul nociv sau fragilitățile familiei. Semnele comportamentale, deteriorarea relațiilor, pierderea interesului, iritabilitatea, lipsa motivației, schimbarea cercului de prieteni, sunt pași care indică o cădere, dar și locul în care poate începe vindecarea”.
Activitatea de catehizare din penitenciare este interconfesională și este necesară pentru a oferi cunoaștere religioasă și a explica modul în care unitatea credinței se exprimă în diversitatea formelor liturgice. Astfel, în penitenciar, Liturghia, Maslul, Acatistele sau Denia devin prilejuri de luminare, fiecare predică fiind parte dintr-un program catehetic atent adaptat perioadelor liturgice și nevoilor sufletești ale celor închiși.
Pentru câteva ore, în Penitenciarul Mioveni, zidurile nu au mai fost ziduri!
0 Comentarii