În toamna anului 1956, lui Vladimir Streinu i se deschide dosar de urmărire informativă (D.U.I.), fiind acuzat că a… citit o carte în manuscris, „Așteptând ceasul de apoi”, roman scris de prietenul său Dinu Pillat, fiul lui Ion Pillat. Până la urmă, la 12 septembrie 1959, pentru… lectura acelei cărți cu subiect legionar, Streinu este arestat de către Securitate, judecat și condamnat la șapte ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”.
La 22.09.1959, Vladimir Streinu este „depus” în arestul M.A.I: se emite „Dovada […] Serviciul închisori/Închisoarea „B” [M.A.I.]: Am depus în închisoare pe reţinutul Iordache Nicolae[…]”. Filele 6, 7 şi 8 reproduc adresele Procuraturii Militare a Regiunii a II-a Militară către închisoarea M.A.I., prin care se cere „prelungirea termenului de anchetă penală şi arestarea în cauza privitoare pe Iordache Nicolae” începînd cu 11 noiembrie 1959 până la 8 ianuarie 1960, în trei etape, pe perioada procesului intentat” lotului Noica – Pillat”.
„Ţinînd cont că este un deţinut f[oarte] periculos, a adus greutăţi şi a mai avut abateri”…
Vladimir Streinu era deja bolnav. Primul act medical ce apare în dosar este emis de medicul închisorii M.A.I., la data de 25.09.1959: „Certificat Medical – Subsemnatul Medic M.A.I. certific că: arestatul Iordache Nicolae suferă de T.B.C. pulmonar, toracoplastie (operaţie prin care i s-a extras plămânul stâng distrus de tuberculoză după ce, în prealabil, s-a renunţat, prin tăiere, la şapte coaste din cele paisprezece, din partea posterioară a toracelui – n.m.) şi este în deplinătatea facultăţilor mentale.
Medic M.A.I.”
Urmează actele de încarcerare, dar şi două documente prin care se anunţa înăsprirea pedepsei deţinutului Vladimir Streinu: în 29.04.1960 şi în 23.05.1960, Biroul de Evidenţă a Penitenciarului Jilava trimite două adrese către Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă Serviciul Evidenţă.
Raportul din 29 iunie 1961 este urmat de pedeapsa cu carceră: „În ziua de 29 iunie, deţinutul Iordache Niculae […] din secţia III a, camera 38, a comis următoarele: fiind anunţat împreună cu alţi deţinuţi pentru a merge la magazie să li se dea lenjeria de corp corespunzătoare, conform regulamentului, deţinutul sus menţionat, în loc să aibe minus (sic!), aşa cum a spus, a fost găsit cu o cămaşă în plus. Mai mult, deţinutul a răspuns obraznic şi a instigat în rândurile celorlalţi deţinuţi ca să meargă şi ei la magazie, să li se dea, cu toate că nu aveau acceptul. Ţinînd cont că este un deţinut f[oarte] periculos, a adus greutăţi şi a mai avut abateri. Propun a fi pedepsit cu 6 (şase) zile [la] izolare”.
O dublă calitate, de urmărit și de urmăritor „dificil, îngâmfat și recalcitrant”
Cu toate acestea, în octombrie 1962, anticipat, Vladimir Streinu este eliberat condiționat din pușcărie. Este pus să semneze o declarație că nu va divulga nimic din cele aflate în închisoare, dar și un angajament de colaborare cu Securitatea. Mai mult, aceasta, care-l socotea agent de rețea, îl ajută și să se angajeze, cu obligația de a colabora și de a publica articole în „Glasul Patriei”.
Dar Streinu se va eschiva să toarne pe cineva. Este convocat periodic la Securitate. În referatul din 18 decembrie 1962 stă scris: „Menționăm faptul că deși s-a discutat cu agentul despre felul cum trebuie să se comporte și să înțeleagă legăturile dintre noi, se observă la el o atitudine arogantă și uneori recalcitrant, ceea ce împiedică munca de viitor. Intenționam inițial să-l folosim pentru influențarea pozitivă a numitului Șerban Cioculescu, dar judecând după poziția pe care el a adoptat-o, considerăm că acesta nu merită încrederea pe care noi i-am acordat-o”.
Așa ajunge Vladimir Streinu ca din potențial turnător să i se deschidă un alt dosar de urmărire informativă, având, până la moarte, o dublă calitate, de urmărit și de urmăritor „dificil, îngâmfat și recalcitrant”.
Citește și Vladimir Streinu, un martir
0 Comentarii