Părintele-profesor Ioan Stancu, teolog destoinic și duhovnic de mare sensibilitate, ne-a dăruit, vara aceasta, dintr-un preaplin de informație și de dorință de a împărtăși spre temeinică înțelegere, ”Micul dicționar explicativ al Vechiului Testament”.
Lucrarea, publicată la ”Cartea Românească” și prezentată la Biblioteca Județeană Argeș, valorizează terminologia epocii, contextualizând nuanțat, inclusiv în raport cu prezentul nostru, refractar la perspectiva ascensională. Beneficiarul unei burse în Israel, cu doctoratul în teologie obținut în Germania, părintele Ioan Stancu se apleacă minuțios asupra etimologiei numelor proprii – Aaron, Abigail, Amalec, Deborah, Ezdra, Izabela, Iudita, Lilith, Miriam etc. – asupra limbii Vechiului Testament, din punctul de vedere al vocabularului și al sintaxei, face trimiteri la denotație și la conotații, cu precizarea că, astăzi, în multe cazuri, sensul de bază al cuvântului sau al expresiei s-a deplasat în zona metaforei, păstrând doar vagi pulsiuni din forța inițială.
Instituțiile din lumea Vechiului Testament și mecanismele lor de funcționare, locul și rolul profeților, locul și rolul doctrinelor, moartea, mărturisirea de credință și mărturisirea păcatelor, structura socială din Israel, patriarhii, munca, artele, în general tot ce alcătuiește mozaicul de lumini și umbre al unei societăți este prins ca într-un medalion – succint și plastic – în lucrare.
Ioan Stancu este preot la Biserica Zlătari din București și profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Sf. Muceniță Filoteia” din Pitești. Dintre volumele publicate, reținem ”Maica Domnului în spațiul sacru transilvan”, ”Dicționarul de istorie a religiilor”, ”Tratatul de istorie a religiilor”, ”Templul din Ierusalim”, ”Israel și neamurile”.
Denisa Popescu