Varujan Vosganian, poetul tenebrelor fragile

de | 10.03.2016 18:43 | Cultură

Lansarea celui de-al patrulea volum de versuri al lui Varujan Vosganian – „Cartea poemelor mele nescrise” – a umplut până la refuz sala, miercuri, 2 martie, la Biblioteca Județeană Argeș.  Este vorba despre cartea-sinteză a experiențelor sale lirice, despre teme reluate, revăzute, distilate, până când ideile-forță ajung să se impună cu ușurința unui sunet sau a unei imagini.
Neîmpăcat cu istoria recentă, cu faptul că românii refuză să-și identifice martirii și să le recunoască meritul de a ne fi repus pe linia de plutire, în momentele cruciale, neîmpăcat nici cu felul în care poetul se lasă strivit în agora, Varujan Vosganian stârnește, de-a lungul celor 86 de poeme, furtuni de conștiință. Este nemilos în primul rând cu el însuși, analizându-se cu atenția duioasă și încordată, cu care frații gemeni se presimt, se înțeleg și comunică de la mari depărtări. Dumnezeu, moartea – de care Varujan Vosganian a declarat că nu se mai teme – istoria, alienarea, absența sunt, așadar, piesele de rezistență, în care excelează, în rolul principal.
Sugestive titlurile poemelor – „Trecutul care n-a existat”, „Povestea generației mele”, „Psalmul îndureraților noștri”, „Dreptul la propriul mormânt”, „Balada tomberonului”, „Baladă schizo”, „Viața ca o sperietoare” sau „Scrisoare către Dostoievski prin Poșta Română”.
La vernisajul de la Biblioteca Județeană Argeș, a participat și mama poetului. Varujan Vosganian i-a citit, cu solemnitatea care este a doua lui natură, psalmul dedicat. „Cartea poemelor mele nescrise” a fost publicată anul trecut, la Editura „Polirom” și figurează, în topurile de profil, drept cea mai vândută carte de versuri din România, de la apariție și până acum.
Denisa Popescu

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii