Lansarea celui de-al patrulea volum de versuri al lui Varujan Vosganian – „Cartea poemelor mele nescrise” – a umplut până la refuz sala, miercuri, 2 martie, la Biblioteca Județeană Argeș. Este vorba despre cartea-sinteză a experiențelor sale lirice, despre teme reluate, revăzute, distilate, până când ideile-forță ajung să se impună cu ușurința unui sunet sau a unei imagini.
Neîmpăcat cu istoria recentă, cu faptul că românii refuză să-și identifice martirii și să le recunoască meritul de a ne fi repus pe linia de plutire, în momentele cruciale, neîmpăcat nici cu felul în care poetul se lasă strivit în agora, Varujan Vosganian stârnește, de-a lungul celor 86 de poeme, furtuni de conștiință. Este nemilos în primul rând cu el însuși, analizându-se cu atenția duioasă și încordată, cu care frații gemeni se presimt, se înțeleg și comunică de la mari depărtări. Dumnezeu, moartea – de care Varujan Vosganian a declarat că nu se mai teme – istoria, alienarea, absența sunt, așadar, piesele de rezistență, în care excelează, în rolul principal.
Sugestive titlurile poemelor – „Trecutul care n-a existat”, „Povestea generației mele”, „Psalmul îndureraților noștri”, „Dreptul la propriul mormânt”, „Balada tomberonului”, „Baladă schizo”, „Viața ca o sperietoare” sau „Scrisoare către Dostoievski prin Poșta Română”.
La vernisajul de la Biblioteca Județeană Argeș, a participat și mama poetului. Varujan Vosganian i-a citit, cu solemnitatea care este a doua lui natură, psalmul dedicat. „Cartea poemelor mele nescrise” a fost publicată anul trecut, la Editura „Polirom” și figurează, în topurile de profil, drept cea mai vândută carte de versuri din România, de la apariție și până acum.
Denisa Popescu
0 Comentarii