La inițiativa lor și cer daune morale de 400 de milioane lei vechi, de căciulă. E dreptul lor, nu asta e problema. Însă eu fac acest demers jurnalistic întrucât distinsa doamnă avocat care îi reprezintă a făcut, în instanță, o afirmație care dacă ar fi adevărată ne-ar aduce mari prejudicii nouă, jurnaliștilor de la Jurnalul de Argeș. Care avem dreptul să ne numim jurnaliști și să fim considerați ca atare, așa cum Didea Ionel, Bărbuceanu Mircea și Axinte Gheorghe au dreptul să se numească profesori (în sensul de om care stă la catedră) și să fie considerați ca atare. Pur și simplu îmi venea să intru în pământ de rușine cand doamna avocat a făcut afirmația mincinoasă și nedreaptă, în ședință publică, în fața unei săli arhipline. Să vedem despre ce e vorba.
În fapt, avocatul Jurnalului de Argeș, a cerut, așa cum a mai cerut și altă dată și cum noi cerem de mai bine de un an, ca reclamanții, rectorul Didea Ionel și liderul de sindicat Bărbuceanu Mircea sau oricine altcineva care este capabil conform funcției din Universitatea Pitești, să ne pună la dispoziție, nouă și instanței, toate înscrisurile privitoare la achiziția de servicii de publicitate pentru oferta de școlarizare din 2013, așa cum de fapt îi obligă legea. Și distinsa doamnă avocat s-a opus (dreptul domniei sale!), aducând însă un argument prin care a adus atingere gravă modului cum profesează ca jurnaliști acelora de la Jurnalul de Argeș care au scris despre Didea Ionel și Bărbuceanu Mircea, printre care și subsemnatul. Punctual, citez din memorie, a spus: „Mă opun ca să aducem aceste înscrisuri. Trebuia să aveți baza factuală înainte de a scrie. Adică cum, întâi scrieți și apoi îmi cereți mie să vă pun la dispoziție baza factuală?” Aparent, avea dreptate. Iar mulțimea de oameni din sală nu avea de unde să știe că nu e adevărat.
Însă e greșit, doamnă avocat, bază factuală există cu asupra de măsură (și o avem) cu privire la neregularitățile cu care își exercită funcțiile reclamanții, rectorul Didea și liderul de sindicat Bărbuceanu. Înscrisurile din dosarul de achiziții publice de servicii publicitare pentru oferta educațională a Universității Pitești sunt informații publice. Iar ziariștii de la Jurnalul de Argeș nu scriu despre neregularitățile din activitatea reclamanților pentru că ar avea ceva cu ei, așa cum încearcă să acrediteze respectivii, ci pentru că au comis respectivele neregularități. Bineînțeles, conform bazei factuale existente și propriei convingeri, după cum e rostul jurnalistului într-o societate democratică.
De fapt, eu personal cred că nu vom primi nici de această dată respectivele înscrisuri din dosarul de achiziții publice pentru că nu avem ce primi, documentele nu există. Pentru că a trecut peste un an de când le tot cerem și nu le primim, atât în instanță cât și pe legea 544 pentru informațiile de interes public. Mai rămâne să ne adresăm instanței pe legea contenciosului. Punctual, conform OUG 34/2006, art. 304 indice 1, alin 1: „În vederea atribuirii contractelor, autoritatea contractantă are obligația de a înființa un compartiment intern specializat”. Și de la acest compartiment trebuie să primim răspunsurile când se face vorbire despre achiziții publice, nu de la rectorul Didea și nici de la liderul de sindicat, că nu e treaba lor. Și mai vrem să primim, tot de la acest compartiment, care se ocupă, conform Hotărârii 925/2006, art 3, alin 1, punctul d, documentele cu privire la „aplicarea și finalizarea procedurilor de atribuire”, precum și celelalte documente obligatoriu să existe conform punctului e, „constituirea și păstrarea dosarului de achiziție”. Documente de negociere, modul de aducere la cunoștință posibililor ofertanți etc. Repet însă, opinia mea este că nu le vom primi, că dacă existau le primeam până acum.
În cazul în care se dovedește că am dreptate, mi-ar face plăcere să aflu că distinsa doamnă avocat nu știe că aceste documente nu există, deși neștiința nu-i o scuză. Oricum, e mai bine decât să încerce să acopere în acest mod neregularitățile din instituția publică în care reclamanții sunt persoane importante, cu obligații importante. După cum am zis și anul trecut, fiind vorba de bani publici, ei trebuie să fie corecți nu conform cu opinia lor, ci conform cu legea.
Cristian VASILE
P.S. Profesia de avocat, ca și profesia de jurnalist, sunt profesii nobile. Dealtfel, ca și multe alte activități ale omului, cu condiția să fie exercitate cu profesionalism și, mai important, bună credință.
0 Comentarii