Unii au încercat să mărească nițel salariile dascălilor, sperând că astfel vor atrage oameni de calitate în învățământ (din armata de absolvenți de doctorat, de pildă, doar puțini rămân în sistem). De fapt, profesorul care face carieră în preuniversitar trebuie să se priceapă la multe altele, în loc de materia lui: arta lui este de a-și bate capul cu leneșii și proștii aduși cu arcanul la școală.
Iar acum, mai nou, și cu părinții și rudele lor, care asistă cu toții la orele online. (Ce chirurg sau ce pilot serios și vertical ar accepta să-și facă treaba cu toată șatra de rude de față, monitorizându-i fiecare mișcare?) E o plăcere a unora să urmărească, indiscret, cum se umilește, penibil, un dascăl cu copiii, să asiste fără nicio obligație la acest spectacol, cu libertatea de a da palme oricând profesorului, în apărarea minunii lui micuțe și obraznice. Cei care fac carieră în această meserie sunt cei pe care îi merită acei părinți, deși aceștia ar pretinde să aibă la dispoziție genii.
(ELECTRO-CUTARE)
Citește și Şcoala online la ţară, în vremuri de pandemie
