Sâmbătă, 2 octombrie, la Muzeul Golești a avut loc vernisajul expoziţiei Anualei de Arhitectură OM (Oltenia-Muntenia). Tot atunci a fost prezentat publicului proiectul „Pe Topolog în sus. O cercetare a arhitecturii vernaculare de pe Valea râului Topolog, jud. Argeș ”, realizat împreună cu arhitecţi voluntari. Proiectul a fost susţinut de Ordinul Arhitecţilor din România cu fonduri din timbrul de arhitectură. Partenerii acestui proiect sunt Muzeul Goleşti, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” Bucureşti, Asociaţia „La poarta Făgăraşului” şi Filiala Argeş a OAR.
Proiectul „Pe Topolog în sus” și-a propus colectarea de informații despre patrimoniul arhitectural propriu, neclasat, din zona de nord a Văii Topologului din județul Argeș, mai exact din Șuici, Tigveni, Cepari și Sălătrucu. Necesitatea acestei cercetări este dată și de construirea în lungul văii a unui tronson din autostrada A1 Pitești -Sibiu. Așa că proiectul își propune și promovarea acestui patrimoniu amenințat, în vederea conștientizării valorii sale, pentru că, în urma construirii autostrăzii, zona poate fi nu doar dezvoltată, ci și depopulată în imediata vecinătate a autostrăzii, dacă prezența acesteia perturbă, însă schimbările se vor vedea în timp. Despre acest proiect am mai scris în luna august, atunci când se afla în etapa a doua. Noi informații ne-a furnizat arhitectul Cristina Budan, al cărei soț are origini din Șuici.
„Am găsit și case de dinainte de 1800”
Echipa care a inițiat și coordonat proiectul este formată din arhitecți; printre aceștia se numără Ruxandra Săcăliș, Cristina Budan, Paul Budan, Daniela Gheorghiu, Rodica Dina, Irina Calotă-Popescu, Lăcrămioara Vesparu. „Suntem un grup mic de arhitecți. Eu și soțul meu locuim acolo, pe Valea Topologului, și prin vară ne-am tot plimbat prin zonă și am găsit foarte multe case vechi și de acolo a pornit. Preocuparea pentru arhitectura rurală exista și înainte, adunam poze de prin țară, pe care le găseam, numai că nu am făcut nimic cu ele până în momentul respectiv și ne-am gândit să le dăm o formă mai ordonată, mai structurată”, ne-a povestit arhitectul Cristina Budan.
Proiectul a constat în două etape, cartarea (în iulie) și apoi măsurarea și desenarea caselor (în august), la care au participat în jur de 30 de participanți, specialiști din domenii variate. În faza de cartare au fost printre voluntari, de exemplu, și un sociolog (Andreea Ogrezeanu), un etnolog de la Muzeul Golești (Călin Gerard) și un etnolog de la Muzeul Satului (Cătălin Stoian), însă în a doua etapă au fost, în special, studenți arhitecți. „Noi am selectat, în final, un număr de 12-14 case, aproximativ, să vedem câte vor rămâne în final, nu aveam cum să măsurăm mai mult de atât, era o problemă de efort, de logistică, dar casele valoroase găsite în zonă sunt mult mai multe”, ne-a spus Cristina Budan.
Arhitectul ne-a explicat că vechimea nu a fost singurul criteriu în alegerea caselor, ci s-a încercat acoperirea unei game mai largi de criterii. „Am găsit și case de dinainte de 1800, nu le-am putut data precis pe toate, dar sunt mai vechi de 1800 câteva dintre ele. Ce am selectat noi a fost cât mai acoperitor, să mergem pe o perioadă de timp cât mai mare și un motiv era și acela că arhitectura rurală de după anii ’50 n-a prea fost studiată, e o zonă încă necartată și nu prea e recunoscută ca fiind valoroasă deocamdată și cred că e momentul să ne uităm un pic și în zona aceasta, între anii ’50-’80, să vedem ce e valoros acolo”, subliniază ea.
Citește și Obiective turistice interesante din judeţul Argeş
„Ne-a interesat și latura vie, de locuire a casei”
Casele identificate se află în situații diferite, nu toate sunt abandonate. „Unele dintre ele erau gospodării abandonate, mai ales în zone mai greu accesibile, în periferiile zonei, mai spre dealuri. E un mod de a crește gospodăriile acolo: fiecare generație își făcea o casă proprie și, uneori, avem în aceeași gospodărie două-trei case de vechimi diferite și casa cea mai recentă este cea locuită și cea veche rămâne în curte, se îngrijesc de ea, dar nu locuiește nimeni. Sunt și situații ca acestea sau situații mixte, în care copilul familiei s-a mutat în casa bătrânilor, în casa veche”, a spus Cristina Budan.
Informațiile adunate de arhitecți prezintă atât construcția caselor, cât și proprietarii și poveștile lor. „În primul rând, am făcut un releveu, adică o măsurătoare a casei și a anexelor, ca să avem informația păstrată. Apoi am făcut o fișă de casă pentru fiecare casă în parte. Am încercat să spunem câte ceva despre proprietari, despre cei care au construit casa, care este legătura, relația între ei; despre materialele de construcție, despre meșteri, dacă se știe ceva. Din păcate, despre meșteri se știe prea puțin, pentru că majoritatea caselor sunt locuite de a doua generație, s-a cam pierdut informația. Materiale de construcții, tehnici și alte povești de locuire, ne-a interesat și latura vie, de locuire a casei”, a descris Cristina Budan.
Citește și Petre Ianculescu, „părintele” Formaţiei Salvamont Curtea de Argeş
„Am găsit, în primării, foarte mulți oameni entuziasmați de acest subiect”
Arhitecții s-au bucurat de sprijinul autorităților locale. „Au fost foarte deschiși. Pe lângă autorități, au fost oameni care ne-au sprijinit cu informații, ne-au deschis porțile acolo, ne-au facilitat legătura cu proprietarii. A fost bună relația cu dânșii și am găsit, în primării, foarte mulți oameni entuziasmați de acest subiect; ne povesteau de case la care am fi ajuns mai greu dacă nu ne spuneau”, e de părere Cristina Budan. Recent, casele au fost fotografiate și de un fotograf profesionist. Acum este faza în care este finalizată grafica desenelor, releveelor și urmează partea de punere în comun a informațiilor și editare a unui album, probabil spre finalul acestui an. Exemplare ale albumului vor fi donate, în primul rând, bibliotecilor din Valea Topologului. Va fi și un site al proiectului cu informațiile care nu pot fi cuprinse în album.
Citește și Preoţii Boncea şi Chiţu, două destine aproape identice
0 Comentarii