Trecutul unui oraș își dezvăluie generos fețele căutării atente sau se lasă lesne tradus în cuvinte, atunci când cronicarul care lasă mărturii despre el îi prețuiește personalitatea și măreția. Iar dacă slujitorul muzei Clio este dublat de un bun scriitor, se împlinesc în chip deosebit condițiile pentru a da formă literară dragostei pentru orașul în care trăiește. Am întâlnit, recent, o asemenea situație fericită, odată cu noul volum din seria „Pitești. Povestiri dintr-o geografie urbană”, apărut sub semnătura lui Florin Chivoci. La fel ca și la precedenta apariție, de acum doi ani, autorul impresionează iarăși prin competența lui de connaisseur al diverselor perioade din istoria urbană a Piteștiului, prin altitudinea perspectivei în care se include demersul său și, nu în ultimul rând, prin stil.
Cartea îmbină în chip fericit factologia cu tonalitățile narative, propunând o narativitate dinamică, care îl menține pe cititor atât în terenul istoriografiei, cât și în acela al unei epici antrenante. Noutatea interesantă a acestei cărți o reprezintă punerea pe tapet a două mituri edificatoare ale lumii piteștene în legătură cu două repere de seamă din istoria acestor meleaguri: figura voievodului Mircea cel Bătrân și familia politică a Brătienilor.