# Ce avere are arhiepiscopul, în ce loc vrea să fie înmormântat şi detalii despre sicriul ales

Pe 1 martie 2016, cu două zile înainte de a fi operat pe cord, chiar de pe patul spitalului sibian Polisano, ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, lua serios în calcul varianta de a nu supraviețui.  Prin urmare, a întocmit un testament pe care l-a semnat și apoi trimis Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel. În așa numita „scrisoare de încredințare”, Calinic Argeșeanul dă indicații asupra bunurilor sale terestre, vorbește despre sicriu și despre locul unde dorește să fie înmormântat și, nu în ultimul rând, își cere iertare preoților și creștinilor pe care i-a supărat. Vă prezentăm în cele ce urmează testamentul, care este redat în facsimil în ultima carte a arhiepiscopului Calinic, intitulată  „Vindecă, Părinte! Mărturie între viață și moarte”, în fapt un jurnal al pătimirilor sale lumești înainte și după intervenția chirurgicală pe inimă.

„Preafericirii Sale,
Preafericitului Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preafericirea Voastră,
Apropiindu-se ziua de 3 martie 2016, în care s-a hotărât intervenția chirurgicală asupra inimii noastre, în cadrul Spitalului Polisano-Sibiu, de către Dr. Victor Costache, și neavând timp să întocmesc un document mai cuprinzător, în cazul în care Domnul Dumnezeu ar pune capăt zilelor pământești, Vă aduc la Înalta cunoștință câteva lucruri privitoare la ascultarea de Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului:
1. Inventarele palatului arhiepiscopal, în care nu mai locuiesc de multă vreme, sunt întocmite și se află la Cancelaria arhiepiscopală;
2. Inventarul personal se află integral la Mănăstirea Corbeni, unde va rămâne ca semn de prețuire pentru ctitoria salvată de la dispariție;
3. Am donat, din agoniseala personală, inventarului global al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, prin Notariatul de Stat, următoarele bunuri:
a. Dreptul de autor asupra tuturor cărților scrise în timpul vieții și a celor care se vor publica postum (dacă se va mai ocupa cineva și ar fi de folos!);
b. Dreptul de proprietate asupra tuturor tablourilor (grafică), expoziția de la etajul Sălii Ierarhilor, de la Centrul Eparhial (Basarabilor 23);
c. Dreptul de proprietate asupra tuturor cărților și manuscriselor, donate deja Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului și Seminarului Teologic Sfântul Neagoe Vodă Basarab-Curtea de Argeș;
4. Nu dețin, personal, și nici prin terți, niciun fel imobil sau mobil și nici vreo obligație, de orice fel față de terțe persoane și nici nu am făcut vreo datorie personală în care să fi implicat instituția sau terțe instituții;
5. Nu cunosc niciun document semnat în contul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, cu semnătură electronică-post factum-în cazul trecerii mele în Țara de peste veac;
6. Nu cunosc existența altor conturi bancare, decât cele în care se operează curent;
În cei peste 31 de ani de statornică osteneală arhierească la Argeș, Vâlcea, Olt și Teleorman, cu ajutorul Domnului, mai ales la Argeș și Muscel s-a făcut o reașezare a Eparhiei, bântuită de desființări și rupturi, lucru greu și mult anevoios sufletului meu îndurerat de greutăți și înverșunări locale !
Anul 2009, din mila Domnului și dragostea Preafericirii Voastre, a zâmbit și peste Argeșul istoric-cel mult urgisit – când a fost ridicat la demnitatea eclesiastică de Arhiepiscopie! Fapt ce va rămâne, de-a pururi, în Istoria Bisericii Străbune!
Cât privește sicriul, este deja pregătit de câteva luni, acum adăpostit la Mănăstirea Curtea de Argeș, iar locul de odihnă unde veți considera: în pridvorul noii Catedrale (turnulețul din stânga); Mănăstirea Antonești, la streașina bisericii, sau desigur, la ctitoria Mănăstirii Sfântul Ilie Paltinul de pe Transfăgărășanul Carpaților argeșeni.
Avându-se în vedere volumul sicriului (din trunchi de brad din Moldova) să fiu adăpostit fără nicio distincție, toate fiind în inventar și puse la muzeu, iar Evanghelia să nu fie pusă pe piept pentru a nu fi judecat prea aspru pentru ceea ce trebuia să fac și nu am făcut. Îmi cer iertare Preafericirii Voastre și întregului Sinod Preasfințit!
Îmi cer iertare preoților și creștinilor pe care i-am supărat, cu cuvântul, cu lucrul, cu voie sau fără voie, cu sminteală și ocară!
Preafericirea Voastră,
Să mă iertați că am scris un ultim cuvânt – de încredințare – și cu o oarecare teamă, că doar Domnul știe căile omului!
Rog pe Dumnezeu să fiți sănătos! Rog pe Dumnezeu să vă bucurați de Catedrala Neamului!
Cu speranță că scap încă viu de la operație,
Vă așez metania luminoasă pe Colina Bucuriei!

Cu bucurie și speranță,
Vă întâmpină,
Calinic Argeșeanul”