Sfântul Ilie, sărbătorit pe 20 iulie, este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox. În credința populară, prorocul este considerat stăpânul tunetelor, fulgerelor și ploilor, iar ziua sa este însoțită de numeroase tradiții, superstiții și interdicții respectate de generații întregi. De la obiceiul sfințirii merelor și al plantelor de leac până la spectaculosul „pom” dus la morminte în județul Galați, sărbătoarea păstrează ritualuri vechi de sute de ani.

Peste 142.000 de români își sărbătoresc onomastica de Sfântul Ilie, iar ziua de 20 iulie are o semnificație aparte și pentru Aviația Română. Din anul 1913, Sfântul Ilie este patronul spiritual și ocrotitorul aviatorilor.

Sfântul Ilie, prorocul care stăpânește tunetele și fulgerele

În tradiția populară românească, Sfântul Ilie este descris ca un om gospodar, dar cu o fire aprigă. Legenda spune că, după ce s-a căit pentru păcatele sale și a primit iertarea lui Dumnezeu, a fost ridicat la cer într-un car de foc.

De atunci, potrivit credinței populare, străbate cerul într-un car cu roți de flăcări, tras de cai înaripați, lovind demonii cu un bici de foc. Tunetele și fulgerele sunt considerate urmele acestei lupte, iar furtunile puternice sunt puse pe seama urmăririi diavolilor.

Se mai spune că demonii se ascund sub copaci sau chiar în trupurile animalelor pentru a scăpa de mânia sfântului. Din acest motiv, bătrânii obișnuiau să își facă semnul crucii atunci când tuna și fulgera.

Ce este interzis de Sfântul Ilie

În multe zone ale țării, oamenii nu lucrează în ziua de 20 iulie, de teamă că Sfântul Ilie se va mânia și va trimite peste gospodării ploi torențiale, grindină sau trăsnete care să distrugă recoltele.

O altă superstiție spune că merele nu trebuie consumate înainte de această sărbătoare și nici lovite unele de altele, pentru a nu atrage grindina asupra livezilor și culturilor agricole.

De ce se sfințesc merele pe 20 iulie

În ziua praznicului, credincioșii duc mere la biserică pentru a fi sfințite. În tradiția populară, acestea sunt considerate „fructele Sfântului Ilie”, iar credința spune că merele binecuvântate se transformă în „mere de aur” pe lumea cealaltă.

Tot în această zi, femeile împart de pomană fructe și alte roade ale gospodăriei pentru sufletele celor adormiți. În multe localități sunt organizate praznice cunoscute sub denumirea de „Moșii de Sânt-Ilie”.

În unele zone există și obiceiul pomenirii copiilor trecuți la Domnul. Femeile cheamă copii sub un măr, scutură pomul, iar fructele căzute sunt împărțite de pomană în memoria celor mici.

Busuiocul și plantele de leac culese în dimineața sărbătorii

Dimineața zilei de 20 iulie este considerată momentul ideal pentru culesul plantelor medicinale, în special al busuiocului.

Plantele sunt puse la uscat, iar busuiocul este dus la biserică pentru a fi sfințit. În unele regiuni, după întoarcerea acasă, acesta este ars, iar cenușa este păstrată și folosită în gospodărie, fiind considerată binecuvântată și cu puteri tămăduitoare.

Tot de Sfântul Ilie, în anumite comunități, ogoarele sunt stropite cu agheasmă pentru ca recoltele din anul următor să fie bogate.

Sfântul Ilie marchează mijlocul verii pastorale

Sărbătoarea are o semnificație importantă și în viața pastorală.

De Sfântul Ilie începe recoltarea mierii, iar în trecut această activitate era făcută doar de bărbați îmbrăcați în haine de sărbătoare, ajutați de un copil. După recoltare, rudele și vecinii erau invitați să guste mierea nouă, iar masa era însoțită de țuică îndulcită cu miere, simbol al belșugului.

Tot acum este considerat mijlocul verii pastorale, iar ciobanii coborau pentru prima dată din munți și aduceau daruri soțiilor sau logodnicelor, cele mai apreciate fiind furcile de tors sculptate manual.

Târgurile organizate de Sfântul Ilie

În numeroase regiuni ale României, ziua de 20 iulie este marcată prin târguri și sărbători populare.

Printre cele mai cunoscute se numără bâlciul de Sânt-Ilie de la Fălticeni, organizat încă din anul 1814 și considerat unul dintre cele mai importante târguri comerciale ale vremii.

În aceeași perioadă sunt organizate și Târgul de Fete de pe Muntele Găina, Nedeia Mocănească din Covasna, Târgul Feciorilor de la Săcele, Nedeia de la Polovragi și Șezătoarea de la Fălticeni.

Obiceiul unic din România păstrat în județul Galați

Una dintre cele mai impresionante tradiții de Sfântul Ilie se păstrează în localitățile Tulucești, Tătarca, Șivița și Ijdileni, din județul Galați.

Familiile care au pierdut persoane dragi merg la cimitir cu un „pom” simbolic, realizat dintr-o creangă bogat ramificată și împodobită cu colaci, pâini modelate în forme tradiționale, haine, încălțăminte, prosoape, oglinzi și numeroase obiecte de uz casnic.

La morminte sunt așezate și găleți, lighene, scaune sau covoare, toate oferite de pomană. Preotul binecuvântează fiecare mormânt și pomenește numele celor adormiți, iar după slujbă toate darurile sunt împărțite celor nevoiași.

La final, creanga este legată de crucea mormântului și rămâne acolo, simbolizând continuitatea dintre viață și moarte, dar și legătura dintre cei plecați și cei rămași.

Dincolo de tradiții și superstiții, sărbătoarea Sfântului Ilie rămâne un moment important al verii, în care credința, obiceiurile populare și viața satului românesc se împletesc. Pentru mulți români, ziua de 20 iulie este dedicată rugăciunii, pomenirii celor trecuți la Domnul și respectării unor datini transmise din generație în generație.