# Cronica unei nopţi în care a plâns armata română
Trec deseori pe străzile Câmpulungului şi oamenii se opresc să le urmărească cu privirea. Convoaiele militare au atras mereu atenţia, sunt fascinante în prezentarea tehnicii auto, cu transportoare blindate, camioane şi automobile ARO. Toate vechi! Dacă militarii sunt invidiaţi pentru postura lor de oameni de Armată, vehiculele, în schimb, provoacă zâmbete şi accese de nostalgie.

Aşa cum unii au făcut stagiul militar în mantale mai „bătrâne” cu decenii decât ei, astfel şi-a slujit ţara şi sublocotenentul (post-mortem) Petre Cristian Toader: într-un camion mai „tânăr” cu doi ani decât el. El avea 32, camionul 30. Alături de el, pe drumul către moarte, i-au fost doi colegi: sublocotenenţii (post-mortem) Mihai Ionuţ Toma, de 38 de ani, şi George Emilian Catană, de 40 de ani. De 13 ani suntem în NATO, iar cei care s-au perindat la conducerea ţării nu au fost în stare să modernizeze tehnica de luptă auto. Şi, din păcate, consecinţele nu au întârziat să apară…

Joi, 29 iunie 2017. La doar câteva săptămâni după ce urcaseră pe Piatra Caselor, la 1.400 de metri, pentru o aplicaţie ca la carte, militarii de la Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” din Câmpulung se întorceau acasă de la un exerciţiu desfăşurat în cel mai mare poligon al Ministerului Apărării Naţionale, cel de la Cincu-Braşov. Patru camioane se apropiau de Câmpulung, pe timp de seară, iar până la destinaţie nu mai era mult. Intraseră deja în Argeş, pe la Valea Urdii, maşinile trecuseră de pădure şi se apropiau de Dealul Sasului, pe serpentine de înaltă altitudine. Ajunşi la Râpa Ruşilor, au trecut încet… Primul, al doilea, al treilea… Al patrulea se duce pe urma ruşilor prăbuşiţi în râpă în timpul războiului. Rupe parapetul de piatră şi se opreşte în brazi, la câţiva zeci de metri. Cineva din al treilea camion observă că au dispărut farurile din spate şi dă alarma. Ca la Armată, într-un minut prin zonă se agită zeci de militari care încearcă să-şi salveze camarazii de arme. Se cunosc între ei, unii au fost împreună în Afganistan, sunt tineri, au soţii, copii, iubite şi prieteni de salvat. În scurt timp apar şi autospecialele de intervenţii, oamenii din Dâmbovicioara şi cei din tranzit. Toţi încearcă să-i ajute pe cei 13 din camionul prăbuşit.
Una dintre soţiile celor căzuţi în râpă era la muncă atunci când cineva i-a spus de tragedie. A fugit la spitalul din Câmpulung, acolo unde începeau să sosească răniţii. Unul, doi… şase… El nu era printre ei. Spera, însă, fiindcă unii erau trimişi la Braşov. Apoi, la un moment dat, a simţit un fior. Cei de la Valea Urdii plângeau… Fusese scos primul militar din cabină. Era el, soţul, iar ea a început să plângă.
Da, au plâns cei care şi-au văzut camarazii ucişi! Au plâns şi jurnalişti, şi oameni din sat… Şi de durere, şi de ciudă că se poate întâmpla aşa ceva. Zona era împânzită de Ambulanţe, SMURD-uri, maşini civile, jandarmi montani, salvamontişti, oficialităţi. Era o nebunie acolo pe un drum european care trebuia să fie reabilitat de vreo trei ani! Erau încercări cumplite de a scoate militarii din sicriul cu multe roţi şi mulţi ani…
La Câmpulung, la spital, a fost mobilizare ca la Armată. Nici femeile de serviciu nu au scăpat de alarmă, deşi de la Bucureşti au venit adevărate fortăreţe medicale, unităţi mobile similare unor spitale de campanie. Şi iar oficialităţi, jurnalişti şi gură-cască… După stabilizare, răniţii au fost transferaţi, pe rând, la Piteşti şi Bucureşti. Cei mai mulţi aveau fracturi şi probleme la coloana vertebrală, dar erau conştienţi. La Valea Urdii, oamenii încă plângeau.

Directorul spitalului din Câmpulung i-a spus prefectului să nu-l mai deranjeze când e în direct cu Mihai Gâdea

În nebunia de joi spre vineri, toţi încercau să afle starea lucrurilor. În special „mărimile sale” erau interesate de ceea ce se întâmplă, aşa că telefoanele îşi pierdeau treptat liniile indicatoare de baterie. Câteodată suna ocupat sau, invers, era apel în aşteptare. Iar în aşteptare au fost şi prefectul de Argeş, Emilian Dragnea, cocoţat şi el pe Valea Urdii, dar şi premierul Mihai Tudose. Aşa că au apărut reacţiile!
Dragnea a avut de-a face cu managerul Spitalului Câmpulung, Grigore Stănescu. Sunt colegi de partid (scuze, prefectul e apolitic potrivit zvonurilor!), dar asta nu l-a împiedicat pe medicul manager să îi spună prefectului să nu îl mai deranjeze atunci când vorbeşte cu Gâdea, în direct.
Apoi, Raed Arafat era sunat în continuu de noul premier. Iar Tudose a avut şi el parte de o reacţie de nervozitate: „Sunt deja la Câmpulung, dacă mă tot întrebaţi unde sunt!”. La Spital se mai aflau ministrul Apărării, Adrian Ţuţuianu, şeful de Stat Major al Armatei, generalul Nicolae Ciucă, secretarul de stat din MApN, Mircea Duşa, dar şi primarul şi viceprimarul Câmpulungului. Pe la Valea Urdii au mai zăbovit, în afară de prefect, vicele de la Consiliul Judeţean, Ion Mânzână.

Câmpulungul în doliu

Trei cadre militare şi-au pierdut viaţa în accidentul de joia trecută. Plutonierul-major Mihai Ionuţ Toma, caporalul clasa a III-a George-Emilian Catană şi caporalul clasa a III-a Petre Cristian Toader au fost înaintaţi în grad de sublocotenent, post-mortem, şi au fost conduşi duminică pe ultimul drum. Alţi nouă militari au fost răniţi, un altul scăpând cu răni superficiale. În urma celor trei au rămas soţiile şi trei copii.
Accidentul a avut ecou masiv în Câmpulung şi zona Muscel. La Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” sunt încadrate circa şase sute de cadre militare şi personal civil, astfel că mii de musceleni au legături de familie sau de prietenie cu cei de acolo.

Bani de masă, nu şi de camioane

Camionul DAC 665T care s-a prăbuşit în râpă a fost recuperat de autorităţi sâmbătă, după manevre care au durat cinci ore şi care au dus la blocarea traficului pe DN 73. Vehiculul fabricat în anul 1987 la Braşov va fi expertizat în vederea determinării cauzelor care au produs accidentul. Procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti au deschis deja un dosar penal legat de producerea accidentului de la Valea Urdii.
Ministerul Apărării Naţionale cumpără anual zeci de autocamioane noi, dar ritmul de casare este mai mare, iar necesitatea înnoirii parcului auto este foarte puţin satisfăcută. Potrivit presei naţionale, ultimele achiziţii de acest fel au provenit de la Iveco şi Roman Braşov. Pe de altă parte, tot mass-media susţine că pe „lista de cumpărături” a Ministerului s-au aflat, de-a lungul timpului, epoleţi şi acceleratoare de particule pe care s-au dus mulţi bani. Iar generalii răspund că sunt doar obiecte trecute pe listă, ca să dăm bine faţă de partenerii din NATO. La ora actuală, în dotarea unităţilor militare mai sunt circa 700 de camioane DAC.
La acest moment, Statul Major al Forţelor Terestre derulează programe de achiziţii şi modernizări de echipamente şi tehnică militară, iar în program se află transportoare blindate şi modernizarea sistemului lansator de muniţie LAROM. Nu şi camioanele…
Pe de altă parte, ultima achiziţie cu care figurează la vedere UM 01044 Câmpulung, adică Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”, provine din 2009 şi are ca obiect servicii de cantină şi hrănire efective de aproape patru milioane de lei.

Primarul de la Dâmbovicioara: „Drum de România, maşină de la Armata Română!”

Dumitru Secăreanu, primarul comunei Dâmbovicioara, a ajuns şi el repede la locul accidentului. „Am plecat la râpă crezând că va fi ceva de bun simţ, dacă mi se permite să spun aşa, ceva uşor, însă ceea ce am văzut acolo a depăşit orice închipuire. Camionul era căzut pe prăpastie, iar militarii din celelalte maşini încercau să-şi salveze colegii. Erau căzuţi peste tot…”, povesteşte Secăreanu. Alături de viceprimar şi de oameni din comună, el s-a implicat în acţiunile de salvare. „Am adus un tractor ca să legăm maşina să nu alunece, că era pericol să cadă până în fundul râpei. Speram să fie în viaţă cei din cabină”, spune primarul. Şi e amar-ironic când vorbeşte de locul faptei: „E drum european din… România. Acolo a fost parapet, dar parapetul a zburat”. Şi, la fel, face referire şi la camionul morţii: „Maşină de la Armata Română de pe timpurile trecute”.

Ministrul Apărării a aflat, în sfârşit, care sunt problemele armatei

Musceleanul Adrian Ţuţuianu, actualul ministru al Apărării Naţionale, a vizitat unitatea militară îndoliată chiar în ziua înmormântării celor trei tineri. A fost ocazia celor de la Câmpulung de a-l informa cu privire la situaţia încadrării cu tehnică a Batalionului 30 Vânători de Munte, în vederea rezolvării problemelor. Unitatea de la Câmpulung îl are drept comandant pe locotenent-colonelul Ionuţ Ilinca, de 42 de ani. Acesta a primit comanda anul trecut, după o perioadă mai lungă în care şefii s-au schimbat des şi puţini au fost cei care au regretat acest lucru.
Referitor la dotarea Armatei Române, marţi, 4 iulie, a avut loc o şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării în care s-a discutat despre planul de înzestrare a Armatei 2017-2026.

Drum european cu parapeţi de piatră

Compania de Drumuri se chinuie de aproape şase ani să reabiliteze DN 73 Piteşti-Braşov. Ceea ce s-a întâmplat joi seara dovedeşte încă o dată că nepăsarea, indeciziile şi prostia celor care ne conduc pot provoca tragedii.
Contractul de execuţie a lucrărilor la DN 73 a fost semnat în 2011. La puţini ani după aceea, una dintre firmele câştigătoare, Straco, intră în insolvenţă. Între timp s-au schimbat proiectele tehnice şi s-a lucrat timid. Şi acum se intervine pe porţiunea dintre Piteşti şi Câmpulung, iar între Câmpulung şi Braşov lucrările de-abia au început, deşi trebuia să fie încheiate de mult. Dacă lucrurile ar fi decurs normal, pe 29 iunie 2017, în Curba Ruşilor din Valea Urdii, parapetul din buza prăpastiei nu ar fi fost din var şi piatră, ci din beton armat.

Eroul rănit în Afganistan, Ionuţ Butoi: „Cum poţi să transporţi militari în camioane vechi?!”

Plutonierului Ionuţ Claudiu Butoi, eroul muscelean rănit în 2008 în Afganistan, nu-i vine să creadă că militarii din Armata Română mor pe timp de pace din cauza dotării învechite. „O mare pierdere pentru noi oamenii… pentru Armată! Au fost militari până la ultima suflare. Sunt multe de spus… Trei văduve, trei copii orfani de tată…, dar cred că cei care ne conduc ar trebui să răspundă la întrebarea de ce în 2017 militarii sunt transportaţi în camioane vechi de 30 de ani? Onoare şi respect! Eroii nu mor niciodată!”, ne-a declarat Ionuţ. Plecat în concediu cu soţia, el s-a întors imediat în ţară pentru a fi alături, pentru ultima dată, de colegii lui ucişi de nepăsarea autorităţilor.

***

Conducerea Consiliului Judeţean, prezentă la funeraliile militarilor morţi la Dâmbovicioara

Președintele Consiliului Județean Argeș, Dan Manu, vicepreședintele Ion Mînzînă, prefectul Emilian Dragnea, senatorul Gheorghe Marin și primarii din zonă, împreună cu ministrul Apărării Naționale, Adrian Țuțuianu, au adus duminică, 02 iulie 2017, un ultim omagiu militarilor dispăruți într-un mod tragic în cumplitul accident din Valea Urdii. Aici, județul Argeș și Armata României au pierdut trei militari de elită, toți veterani ai teatrelor de operații, fii, soți și tați. Conducerea Consiliului Județean Argeș și ministrul Apărării au depus câte o coroană de flori și au aprins câte o lumânare la căpătâiul militarilor din localitățile Mioarele, Lerești și Câmpulung și au transmis sincere condoleanțe familiilor îndurerate.

Plutonierul-major Mihai Ionuț Toma avea 38 de ani și era necăsătorit. Era veteran al teatrelor de operații, cu două misiuni executate în Afganistan, fiind angajat al MApN din anul 2002. Caporalul clasa a III-a Petre Cristian Toader era în vârstă de 32 de ani, era căsătorit și avea un copil. Executase o misiune în teatrul de operații din Afganistan, fiind angajat al MApN din anul 2008. Caporalul clasa a III-a George-Emilian Catană, avea 40 de ani, era angajat al MApN din anul 2002. Era căsătorit și avea un copil. Militarii au fost înmormântați în localitățile natale cu onoruri militare.
Dumnezeu să îi odihnească în pace! (M.S)

***

Salvamontiştii, din nou la înălţime. Ion Sănduloiu: „Cel mai dificil accident auto la care am participat”

Tragedia de miercuri seara, când un camion cu militari a căzut într-o prăpastie la limita judeţelor Argeş şi Braşov, în localitatea Dâmbovicioara, a lăsat multe semne de întrebare legate de adevăratele cauze ale accidentului şi a pus la încercare echipajele solicitate în cadrul planului roşu de intervenţie. O mobilizare exemplară în rândul celor care au intervenit a avut-o, din nou, serviciul Salvamont Argeş – prin formaţia Câmpulung Muscel, care a participat nemijlocit la extragerea trupurilor celor trei militari ce au sfârşit crunt în urma impactului, dar şi prin salvamontiştii din Curtea de Arges, Nucşoara şi Piteşti, alarmaţi suplimentar.

„Am fost anunţaţi de la 112 şi Centrul Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei (CNCCI). Ne-au spus că s-a activat planul roşu, băieţii de la Câmpulung s-au strâns imediat – două maşini cu 10 oameni – cu corzi, cu tot ce a fost nevoie, dar am decis să plecăm şi din Piteşti şi din Curtea de Argeş cu câte o maşină, în total 20 de persoane, însă după evaluarea făcută de colegii care deja ajunseseră, şi care au analizat corect situaţia, mai ales că şeful formaţiei de la Câmpulung este medic, iar evaluarea, făcută de el a fost destul de bună, au intervenit, efectiv, doar ei (iar noi, cei de la Piteşti şi Curtea de Argeş, am decis să rămânem în cazarmă). În astfel de situaţii se face un triaj. Bineînţeles că răniţii au fost transportaţi primii, iar în paralel au început descarcerarea celor trei din cabină. Colegii de la Salvamont Câmpulung sunt cei care au extras corpurile celor trei din cabină. Primul corp a fost mai uşor de scos, însă pentru celelalte două trupuri, echipa de descarcerare a trebuit să coboare acolo. Ulterior, trupurile neînsufleţite au fost transportate cu ajutorul unor tărgi cu roţi, cu sisteme de scripete. În jurul orei 2, s-a încheiat totul… Ne pare tuturor rău că nu s-a putut face mai mult…”, spune, pentru Jurnal de Argeş,  Ion Sănduloiu, şeful Salvamont Argeş.
Inclusiv Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Argeş a transmis mulţumiri salvamontiştilor mobilizaţi la tragicul accident.
„Acest eveniment a fost considerat un accident montan major, un accident de circulaţie, dar cu victime în mediul montan. Era logic că trebuie să mergem şi noi. Când e vorba de extracţii dificile, ne ducem, pentru că aşa e normal. S-ar fi descurcat şi fără noi, însă mult mai greu, deoarece ei ar fi trebuit să folosească sisteme improvizate, pe când noi aveam totul la îndemână, inclusiv cunoştinţele necesare pentru o astfel de operaţiune. Regula este că la planul roşu să se alerteze toate forţele disponibile, pentru că este considerat un eveniment major unde este nevoie de toţi, iar pe parcurs se face o evaluare referitoare la ce anume este nevoie”, explică Ion Sănduloiu. 

„Avem cea mai dificilă zonă din România”

A fost o intervenţie deosebit de grea şi poate că numai cei aflaţi la faţa locului au înţeles cu adevărat proporţiile evenimentului. „Pentru noi a fost cel mai dificil accident auto la care am participat până acum. Am mai avut pe Transfăgărăşan motociclişti ieşiţi în decor, maşini cu persoane grav rănite, dar în viaţă. Cu tot respectul pentru celelalte echipe Salvamont din ţară, cei care asigură Făgăraşul şi colegii de la Sibiu, avem cea mai dificilă zonă din România. Iarăşi, Piatra Craiului, unde intervin cei de la Câmpulung, este un masiv foarte, foarte dificil. Nu este la fel de masiv ca Făgăraşul, dar este cel puţin la fel de greu de intervenit. Noi nu suntem salvamontişti de pârtie, unde se intervine imediat, şi unde totul poate dura 30 de minute. Se poate întâmpla un accident într-o zonă foarte izolată, iar intervenţia poate necesita foarte multe ore, cum a fost de exemplu recent cu turistul din Israel, rătăcit în zona de jnepeniş. Puţini înţeleg cât de dificilă este acea zonă şi cât de greu accesibilă”, mai spune Ion Sănduloiu. (Isabela Moiceanu)