Stelian Bajureanu, doctorul în ingineria electrică cu prima teză cibernetică din lume

de | 23.10.2014 16:16 | Cultură

Autor al unui mare număr de invenţii şi inovaţii, înregistrate la O.S.I.M., autor a peste şaptezeci de lucrări de specialitate, unul din cei treisprezece membri ai Consiliului Internaţional de Cibernetică, dr. ing. Stelian Bajureanu a fost membru fondator şi secretar general al Academiei „Ştefan Odobleja” de la Lugano, Elveţia, membru fondator al Academiei Internaţionale de Ştiinţe de la San Marino, membru asociat în Consiliul Ştiinţific al Asociaţiei Internaţionale de Cibernetică de la Namur, Belgia, participant cu lucrări la peste 10 Congrese Naţionale de Cibernetică, 23 de seminarii, 17 Sesiuni ale Academiei României şi 11 Congrese Internaţionale de Cibernetică etc.

A câștigat bursă la liceul „Grigore Ghica Vasile Voievod”

Stelian Bajureanu s-a născut la 4 iunie 1934 în satul Horodiştea, comuna Păltiniş din judeţul Botoşani. A studiat la şcoala primară din satul natal. A avut învăţătoare pe celebra Zamfira Breha care a avut cei mai mulţi absolvenţi de liceu şi de facultate, dintre elevii ei, în Nordul Moldovei şi Bucovina. Fapt pentru care a fost decorată. După tradiţia locului, fetele vrednice şi frumoase doreau să se căsătorească cu băieţi isteţi din Herţa. Dacă aveau noroc de copii ageri aceştia aveau dreptul să urmeze, gratuit, liceul „Anastasie Başota”, cel mai scump şi bun liceu privat din Moldova cu profesori francezi, englezi, nemţi şi italieni. În afară de copiii buni la învăţătură din Herţa mai erau selectaţi ca bursieri copiii ţăranilor şi orăşenilor, de jos şi de mijloc, din Moldova şi Bucovina care „ştiau tabla înmulţirii şi să citească” înainte de a merge la şcoala primară. Cum Herţa a fost ocupată de membrii PCR cu banderole la mâini şi predată sovieticilor, Stelian Bajureanu fiind respins la vizita medicală pentru a urma o şcoală profesională CFR a folosit dosarul „Herţa” pentru a fi primit la un examen de bursă la liceul „Grigore Ghica Vasile Voievod” din Dorohoi, după o lună de la începerea cursurilor. A câştigat bursa, după Scarlat Vasile, fiul un boier care avusese trei mii de hectare de pământ şi Brănişteanu Mircea fiul celui mai bogat medic din Dorohoi, cu nota 10. Bajureanu a fost absolvent al Institutului Politehnic din Iaşi, Facultatea de Electrotehnică. Este doctor în ingineria electrică cu o teză care de fapt este prima (1975-2000) cibernetică (din lume) reală, deterministă, consonantistă (a regimurilor esenţial discontinui dar armonice, dinamogene, forţate, rezonante, fără autoreglare şi cu «un dram de inteligenţă creativă», dominante în natură), odoblejiană, modernă, disjunctă în raport cu prima cibernetică (din lume) americană (1948), fictivă, nedeterministă americană a regimurilor continui, staţionare, libere, nerezonante, cu autoreglare consonant ireversibile «numai cu inteligenţă de rutină» şi, practic, inexistente în natură, clasică, care sub pretextul obiectivismului, pozitivismului şi antipsihologicismului american a fost „creată” pentru a ascunde şi desfiinţa consonantica – operă unică în lume – împreună cu suratele ei ulterioare: teoria clasică a sistemelor, bionica şi diferite histologii. Este interesant că cibernetica odoblejiană a lui Bajureanu (1975-2000), nu are practic, nimic în comun cu cibernetica americană, prima (1948) cibernetică din lume! Dar este verificată de Consonantică fiind o parte introductivă a ei. Asemănarea dintre autorii ciberneticii americane Rosenblueth şi Wiener, şi Bajureanu este că toţi trei au scris-o, după studiul aprofundat al psihologiei consonantiste şi cu aceasta pe masa de lucru. Deosebirea este că americanii nu au avut consilierea lui Ştefan Odobleja şi cibernetica lor nu a fost verificată de acesta. O altă deosebire este că Bajureanu n-a scris-o pentru a ascunde consonantica lui Odobleja ci pentru a o întregi ca o parte introductivă.

Descoperiri și invenții

Bajureanu se poate lăuda cu descoperiri și invenții în inteligenţa artificială de rutină, programabilă, ”moartă” (clasică, actuală) şi în cea creativă, autoadaptabilă, ”vie” (consonantistă, a viitorului apropiat). A proiectat şi realizat, la scară industrială (Întreprinderea de Aparate de Măsurare şi Control Otopeni) termocuple de zonă, indicatoare de sarcină şi apăsare pe sapă (drilometre) pentru sarcina 400 tone la cârlig (8000 metri adâncime); cu perspective de a realiza drilometre pentru sarcini de 600 tone la cârlig (12000 metri adâncime), ștanduri de probă, de 1600-2500 danN/cm2, pentru oţeluri folosite la sondele de mare adâncime și membrane de rulare din elastomeri şi metale pentru industria petrolieră. A inventat şi experimentat regulatoare directe tehnologitronice şi regulatoare indirecte consonant reversibile, debitmetre (cu ajutaj „paraşută”) liniare pentru orice fel de fluide inclusiv transportul pneumatic şi noroi de foraj, umidometre pentru gaze, aparatură pentru încercări fizico-mecanice ale polietilenei etc. A descoperit noi criterii de stabilitate şi calitate pentru sistemele automate reale (cu „zestre”) esenţial discontinue și fără autoreglare. De asemenea, a dat definiţia valorii estetice a creaţiilor omeneşti, alături valoarea lor economică. A definit pertinent marea simplitate şi aria de utilizare a creaţiilor noastre. Este cazul formulei abaterii reale, maxime de reglare bipoziţională a unei bucle directe de stabilizare pentru care Stelian Bajureanu a cheltuit mai mult timp decât pentru restul creaţiilor sale. La această formulă nu s-ar fi ajuns niciodată fără insistenţele stăruitoare ale profesorului Ion Curievici şi la întâlnirea lui Stelian Bajureanu cu Ştefan Odobleja şi al său oval al efectelor.

S-a stabilit în Pitești din 1968

Stelian Bajureanu s-a stins din viață la 30 noiembrie 2009 la Pitești, inginerul electromecanic, cercetătorul și publicistul stabilindu-se la Pitești încă din anul 1968. De remarcat că protagonistul nostru a făcut doctoratul în inginerie electrică la Pitești în anul 2000 și a lucrat ca inginer la Intreprinderea de Construcții și Montaje Metalurgice, Reșița, Caraș Severin (1959-1960), Combinatul Chimic, Borzești, Bacău (1960-1964), Combinatul Petrochimic, Brazi, Prahova (1964-1966), Institutul de Proiectări Foraj Extracție, Câmpina, Filiala Ploiești, Prahova (1966-1968), Combinatul Petrochimic, Pitești, Argeș (1968-1973) și Institutul de Reactori Nucleari Energetici, Mioveni, Argeș (1973-1987). Printre volumele importante menționăm: Elemente și sisteme automate pneumatice (1967), în colaborare sau Dicționar enciclopedic de consonantică și cibernetică consonantistă (2006).
M.I.

Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii