În urmă cu trei ani, Ioana Năstase, o fată de 20 de ani din Mioveni, a fost înjunghiată cu un cuțit, pe stradă, de mai multe ori. A fost o victimă a unei infracțiuni.
Nu vom discuta în continuare despre infractor sau despre starea sănătății mintale a lui, despre care eu personal am dubii, dar asta e o altă discuție. Pentru că ai ceva la scufiță dacă pleci de acasă să te duci în Găvana și ajungi mereu în Prundu și după aia uiți că stai în Popa Șapcă. Sau ceva asemănător. Dar dacă pleci cu un cuțit de acasă și cauți să omori pe cineva care nu se poate apăra, nu înseamnă neapărat că ești nebun, înseamnă că ai ceva cu societatea în care trăiești. Dar, repet, după părerea mea nu înseamnă că ești nebun. Așa, putem zice că e bolnav psihic și cel care fură o basculantă și intră cu ea în mulțime, omorând peste 80 de oameni. Sunt de acord că nu e chiar întreg la cap, dar justiția, care trebuie să fie întreagă la cap, îl tratează de terorist și bine face.
Vom încerca în continuare să lămurim doar situația victimei infracțiunii. Prin lege, din momentul în care ajungi victima unei infracțiuni, statul român se ocupă de tine. Iată ce scrie în Art. 1 din legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor:
„În scopul asigurării protecției victimelor infracțiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracțiunilor cu privire la drepturile acestora, precum și de consiliere psihologică, asistență juridică gratuită și compensație financiară de către stat a victimelor unor infracțiuni”. E atât de limpede încât nu e nevoie de comentarii.
Citez în continuare din lege: „Art. 4. – (1) Organele judiciare au obligația de a încunoștința victimele infracțiunilor cu privire la:
a) serviciile și organizațiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistență a victimei, în funcție de necesitățile acesteia;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistență juridică și instituția unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d) condițiile și procedura pentru acordarea asistenței juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate și ale părții civile;
g) condițiile și procedura pentru acordarea compensațiilor financiare de către stat;
h) dreptul de a fi informate, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod, conform Codului de procedură penală”.
Cu privire la informarea permanentă a victimelor infracțiunilor: „Art. 5. – (1) Ministerul Justiției și Ministerul Administrației și Internelor, cu sprijinul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, asigură funcționarea unei linii telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor infracțiunilor. Prin intermediul liniei telefonice se asigură comunicarea informațiilor prevăzute la art. 4 alin. (1)”.
Cu privire la consilierea psihologică: „Art. 7. – Consilierea psihologică a victimelor infracțiunilor se asigură, în condițiile prezentei legi, de către serviciile de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, care funcționează pe lângă tribunale. Art. 8. – (1) Consilierea psihologică se acordă gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal (…).”
Și mai scrie în „Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor” o sumedenie de chestiuni care i-ar fi, sau i-ar fi fost, foarte folositoare Ioanei Năstase, victima infracțiunii comise de profesorul nebun. Informații la care Ioana Năstase ar fi avut dreptul, prin lege.
