Oamenii care suferă de acest sindrom simt că nu sunt atât de competenți sau inteligenți pe cât ar putea crede ceilalți și, destul de curând, oamenii vor descoperi adevărul despre ei. Ei consideră că succesul pe care îl obțin vine mereu din surse externe, cum ar fi norocul pur, și își critică mereu performanța. Le este foarte greu să accepte complimentele din partea celorlalți, în mod paradoxal acestea li se par nemeritate și se concentrează pe greșelile făcute. De obicei, ajung să muncească în exces și, astfel, la epuizare.
Sindromul impostorului este un fenomen complex, fiind deseori asociat cu depresia, nevrotismul, perfecționism și anxietate.

Citește și Cum recunoaştem tulburările anxioase?

Cauzele sindromului impostorului

Mediile familiale competitive sau care au presupus un control exagerat pun bazele acestuia. Mulți oameni care dezvoltă acest tipar s-au confruntat cu o presiune intensă cu privire la rezultate din partea părinților lor și au avut un standard nerealist de atins.
Depășirea sindromului impostorului implică schimbarea percepției unei persoane cu privire la propriile abilități. De asemenea, aceștia ar trebui să rămână concentrați pe măsurarea propriilor realizări, în loc să se compare cu ceilalți. La fel ca perfecționiștii, oamenii care se simt impostori pun multă presiune asupra lor pentru a îndeplini fiecare sarcină perfect; se mai tem că orice greșeală le va dezvălui celorlalți că nu sunt suficient de buni sau inteligenți pentru ocupația lor.

Întâlnirea cu un psiholog vă va da șansa să vă puteți simți în siguranță pentru a vorbi despre tot ceea ce vă stă pe suflet și a crea schimbarea dorită. Este un loc unde poți vorbi despre gânduri și sentimente dificile, pe care altfel te-ai putea simți speriat să le împărtășești cu oamenii din jurul tău. Este un loc unde să te simți înțeles, poate pentru prima dată.
Bogdan Stoian, psiholog clinician, şi Andreea Sandu, Clinica Senex
www.clinicasenex.ro

Citește și Cum ne găsim motivaţia?