Deschidem telefonul înainte să ne dăm jos din pat. Până la cafea am aflat că se scumpește ceva, că se taie altceva, că iar e scandal, că undeva aproape e război. Ultimii doi ani au fost, în România, o succesiune aproape neîntreruptă de crize: alegeri anulate și reluate, pachete de austeritate, TVA majorat, cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, o vară cu stare de alertă în energie. Noi am fost acolo, prin ecran, la fiecare dintre ele. Nu e de mirare că atât de mulți descriu o oboseală pe care nu o pot lega de nimic anume.
George Gerbner, cercetător american în comunicare, a urmărit timp de decenii ce se întâmplă cu oamenii care consumă multe știri. Concluzia lui, formulată încă din anii ’70, poartă un nume care spune totul: sindromul lumii rele. Cei expuși masiv la relatări despre violență și pericol ajung să creadă că lumea e mai periculoasă decât este, să aibă mai puțină încredere în ceilalți și să se simtă mai neajutorați. Nu pentru că știrile ar minți, ci pentru că ele selectează, prin natura lor, excepția și mintea confundă ce vede des cu ce se întâmplă des.
Știrile negative ne afectează și pentru că nu suntem construiți pentru ele. Creierul a evoluat ca să reacționeze la pericolele din jurul unui sat, nu la toate nenorocirile planetei, livrate în timp real. Fiecare titlu alarmant declanșează aceeași mobilizare (puls, tensiune, atenție) ca un pericol real, doar că după el nu urmează nicio acțiune care să o descarce. Rămânem pregătiți de luptă în fața unui ecran, de treizeci de ori pe zi. La noi se adaugă o moștenire aparte: un public deprins decenii la rând să presupună că adevărul e altul decât cel spus oficial și citește fiecare știre și cu întrebarea „ce ni se ascunde”. E o neîncredere învățată, cândva adaptativă, care astăzi dublează povara.
Nu propun să ne rupem de lume; un cetățean informat e un lucru bun. Dar există o diferență între a fi informat și a fi saturat, iar granița e simplă: ce pot face cu ce am aflat? De aici încep câteva gesturi. Un moment sau două pe zi pentru știri, în loc de o informare continuă. O sursă care explică, în locul a zece care alarmează. Telefonul închis cu o oră înainte de somn. Nu putem controla ce se întâmplă în țară sau în lume. Putem controla, în schimb, cât din ea lăsăm să ne intre în cap.
Psihologii de la Clinica Senex (București și Pitești) te pot ajuta să rezolvi situația cu care te confrunți. Programări: 0724.222.500 sau ne puteți găsi și pe www.clinicasenex.ro. Întâlnirea cu un psiholog vă va da șansa să vă puteți simți în siguranță pentru a vorbi despre tot ceea ce vă stă pe suflet și a crea schimbarea dorită. Este un loc unde poți vorbi despre gânduri și sentimente dificile, pe care altfel te-ai putea simți speriat să le împărtășești cu oamenii din jurul tău. Este un loc unde să te simți înțeles, poate pentru prima dată.
Bogdan Stoian, psiholog clinician, doctor în finanţe şi fondator Clinica Senex




























0 Comentarii