Astăzi scriu articolul cu numărul trei sute pentru cititorii Jurnalului de Argeș. Trei sute de săptămâni, aproape șase ani în care ne-am întâlnit aici, în aceeași pagină. Vreau să încep cu un singur cuvânt: mulțumesc! Sunt recunoscător pentru șansa de a vorbi despre psihologie și pentru faptul că ați fost alături de mine, săptămână de săptămână.
Când mă uit înapoi, văd că rubrica s-a schimbat odată cu vremurile. Primele articole au apărut în pandemie, când eram cu toții izolați. Scriam atunci despre teama de ceilalți și despre zâmbetul care se vede și pe sub mască, când zâmbim cu ochii. Au urmat ani în care am vorbit despre anxietate, despre regrete și despre relațiile fără de care nu putem fi fericiți. Apoi textele au devenit mai personale: doliul tăcut al românilor plecați, teama de a cere ajutor, comparația care ne fură bucuria.
Am simțit în timp nevoia să să aduc în psihologie și economia comportamentală, pentru că în spatele deciziilor despre bani stau aproape mereu emoții: frica și anxietatea care apar după semnarea unui credit bancar sau scumpirile pe care le simțim mai tare decât arată cifrele oficiale.
Am încercat, tot mai des, să sprijin fiecare idee pe cercetări verificate. În 2009, cercetătoarea Tara Donker și colegii ei au analizat studiile serioase despre psihoeducație, adică despre efectul unor informații bine explicate, pe care omul le citește singur, acasă. Rezultatul i-a surprins chiar pe specialiști: simpla informare poate reduce simptomele depresiei și ale stresului. Efectul este mic, dar se poate măsura. Iar autorii au mai observat ceva.
Calitatea contează. Aici stă, cred, rostul psihoeducației de azi. Problema noastră nu mai este lipsa informației, ci excesul de informație. În 2025, un ziar britanic a rugat psihologi și psihiatri să analizeze cele mai populare 100 de clipuri despre sănătatea mintală de pe TikTok. Mai mult de jumătate conțineau informații greșite sau înșelătoare. De aceea, a face psihoeducație înseamnă astăzi să-l ajuți pe om să deosebească tristețea de depresie și un sfat de un minut de un tratament. Înseamnă să recunoști deschis când o teorie se schimbă și să nu uiți că un articol nu ține locul terapiei. Este doar o ușă întredeschisă.
Într-unul dintre cele 300 de articole scriam că atunci când ne exprimăm recunoștința ne ajută să vedem drumul parcurs și oamenii care ne-au fost alături.
Acum e rândul meu să fac asta! Vă mulțumesc, în primul rând, dumneavoastră, cititorilor, pentru răbdarea de a citi într-o lume grăbită și pentru întrebările din care s-au născut atâtea articole!
Mulțumesc redacției Jurnalului de Argeș, care a făcut loc acestei rubrici printre știrile zilei și care își respectă cu adevărat sloganul: „În echipă cu cititorii!”. Mulțumesc colegilor de la Clinica Senex, alături de care lucrez în fiecare zi. Le mai mulțumesc Claudiei, Mihaelei și lui Adrian, știu ei cine sunt.
O viață neexaminată nu merită trăită, spunea Socrate. După trei sute de articole despre psihoeducație, aș adăuga doar atât: nu trebuie să ne examinăm viața singuri.
Psihologii de la Clinica Senex (București și Pitești) te pot ajuta să rezolvi situația cu care te confrunți. Programări: 0724.222.500 sau ne puteți găsi și pe www.clinicasenex.ro. Întâlnirea cu un psiholog vă va da șansa să vă puteți simți în siguranță pentru a vorbi despre tot ceea ce vă stă pe suflet și a crea schimbarea dorită. Este un loc unde poți vorbi despre gânduri și sentimente dificile, pe care altfel te-ai putea simți speriat să le împărtășești cu oamenii din jurul tău. Este un loc unde să te simți înțeles, poate pentru prima dată.
Bogdan Stoian, psiholog şi doctor în finanţe, fondator Clinica Senex
0 Comentarii