Constat că Mircea Andrei face totul, ca să folosesc un clişeu ceauşist, pentru a câştiga simpatia opiniei publice argeşene. Andrei a ajuns să-şi neglijeze colegiul pe care îl reprezintă, acţionând mai degrabă ca parlamentar de Argeş decât ca senator de Dâmboviţa. Scopul său principal, câştigarea alegerilor pentru preşedinţia Consiliului Judeţean, îl determină să procedeze ca atare. Mircea Andrei a intrat din timp în campanie electorală.
A ales să fie pragmatic. A început prin a-şi subordona complet filiala de aici a PDL. A ucis din faşă orice tentativă de opoziţie în partid. Totodată, nu la multă vreme după „descălecatul” său în Argeş, a obţinut prima victorie în faţa pesediştilor lui Constantin Nicolescu: succesul de la scrutinul pentru funcţia de primar al comunei Vultureşti. A fost semnalul că, în ciuda prăbuşirii în sondaje a PDL la nivel naţional, Mircea Andrei îndrăzneşte să se contureze în Argeş ca un adversar deloc de neglijat pentru Nicolescu.
Apoi a trecut la a face lobby pentru Argeş. S-a interesat ce proiecte sunt în lucru la primării şi a cerut finanţare la ministere. A solicitat sprijin la Guvern şi pentru infrastructura rutieră a judeţului. A reuşit, de pildă, să păstreze drumul „groazei”, DN 73, Piteşti-Braşov, pe lista şoselelor care vor primi bani pentru reabilitare şi modernizare. Personal i-am atras atenţia că, pe Transfăgărăşan, cel mai lung tunel rutier din ţară, tunelul Bâlea, nu este iluminat artificial. A intervenit la Bucureşti şi problema pare rezolvată.
Pe deasupra, nimic surprinzător, şi-a băgat nasul şi în chestiuni care ţin de Consiliul Judeţean. A promis, de exemplu, că va sesiza instituţiile guvernamentale abilitate pentru punerea în valoare a Cetăţii Poenari. Ori acesta este un proiect al Consiliului. Mircea Andrei vrea, de fapt, să demonstreze că este mai cu moţ decât Constantin Nicolescu şi că el, iar nu adversarul său politic, va duce la bun sfârşit un proiect a cărui materializare trenează. Pentru argeşeni, concurenţa dintre cei doi poate fi benefică.
Paradoxal sau nu, Mircea Andrei este acum mai parlamentar de Argeş, dacă îmi permiteţi să spun aşa, decât mulţi dintre parlamentarii „cu acte” ai judeţului. Nu este o laudă. Este pur şi simplu o constatare. Andrei a devenit aici cu mult mai vizibil decât colegii săi de partid care reprezintă Argeşul în Parlament, decât Mircea Cinteză, Cristian Boureanu sau Sorin Buta. Pentru aceştia din urmă, situaţia este ridicolă, penibilă, de-a dreptul ruşinoasă.
Mircea Andrei joacă rolul parlamentarului interesat să ajute Argeşul, care apelează la relaţiile pe care le are la Guvern pentru susţinerea proiectelor din judeţ. Şi-a luat apartament în Piteşti, grăbindu-se să arate astfel că sigur va candida pentru şefia Consiliului Judeţean. Îşi va lua şi televiziune, tot în Piteşti. Dă impresia că este decis să se războiască „pe viaţă şi pe moarte” pentru a câştiga supremaţia politică în Argeş, în detrimentul lui Constantin Nicolescu. Grea misiune, dar şi imposibilă?
(Mihai Paul Codunas)
0 Comentarii