În România, la nivelul anului 2015, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie România a raportat următoarele statistici: 13.500 de copii au fost abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi, aproape toţi în familie. Dintre aceștia: 1.164 de copii au fost abuzaţi fizic, 1.740 au fost abuzaţi emoţional şi 594 au fost supuşi abuzului sexual.
Abuzul reprezintă fenomenul prin care o persoană este maltratată în moduri în care integritatea sa fizică și psihică sunt afectate, lăsând răni, emoționale și fizice, ce au nevoie de mult timp pentru a fi vindecate.
Semne ale abuzului sunt: tulburări comportamentale sau emoționale, dificultăți în activitatea de învățare, probleme de dezvoltare pe termen lung, anxietate, depresie și instabilitate emoțională. Cei care au fost abuzați sunt nefericiți, le este frică, sunt retrași, suferă de insomnie, au coșmaruri și pot dezvolta tulburări alimentare (bulimie, anorexie).
Care sunt principalele forme de abuz?
Abuzul fizic este cel mai ușor de indentificat. Acesta presupune vătămarea corporală a persoanelor, fie că lasă în urmă cicatrici și semne sau nu, variază în intensitate, putând pune în pericol real viața victimei. Cele mai cunoscute comportamente sunt: lovirea directă sau cu un obiect, pălmuirea, tragerea de păr, îmbrâncirea, zgârierea, izbirea de pereți sau mobilă etc. Abuzul fizic are loc în foarte multe contexte, cum ar fi relațiile de cuplu, relațiile de prietenie sau în familie.
Abuzul sexual este o formă gravă de agresiune și presupune implicarea copilului în activități sexuale pe care copilul nu le poate înțelege și pentru care nu își poate da consimțământul, fiind minor. Este comis de foarte multe ori de persoanele cunoscute din viața persoanei. Aceste acte pot avea loc sub presiunea amenințărilor sau a șantajului emoțional. Reacțiile victimelor pot fi frica, șocul sau chiar negarea evenimentelor, alături de puternice sentimente de vinovăție, umilință și inutilitate.
Citește și Cum identificăm dacă am crescut într-o familie disfuncţională
Abuzul emoțional este cel mai subtil dintre formele de abuz, fiind greu de detectat atât de oamenii din jur, cât și de persoana abuzată. Acesta are la bază controlul persoanei și presupune umilința, blamarea, schimbarea percepției realității și izolarea victimei. Se manifestă sub forma comentariilor jignitoare și critică excesivă, atât în privat, cât și de față cu alți oameni, ignorarea problemelor sau negarea lor, pedepsirea victimei prin ignorare și tratarea persoanei ca pe o ființă inferioară.
Efectele abuzului sunt greu de cuantificat, dar, de obicei, pe termen lung cele mai întâlnite sunt: depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, comportamente violente, tulburări alimentare, suicid, adicții, stres post-traumatic, disociere, automutilare, tulburări de personalitate și dificultăți sexuale.
Întâlnirea cu un psiholog vă va da șansa să vă puteți simți în siguranță pentru a vorbi despre tot ceea ce vă stă pe suflet și a crea schimbarea dorită. Este un loc unde poți vorbi despre gânduri și sentimente dificile, pe care altfel te-ai putea simți speriat să le împărtășești cu oamenii din jurul tău. Este un loc unde să te simți înțeles, poate pentru prima dată.
Bogdan Stoian, psiholog clinician, şi Andreea Sandu, Clinica Senex,
www.clinicasenex.ro
Citește și Masculinitatea în zilele noastre
0 Comentarii