Virgil Diaconu este unul dintre cei mai importanți scriitori de astăzi. Virgil Diaconu nu este doar un poet important, ce nu aparține niciunei generații literare, dar a aprofundat fenomenul poetic ca nimeni altul. A publicat, dincolo de volumele de poezii, și o carte de eseuri filosofice („Libertate și destin”), dar și de anchete literare. E un spirit neliniștit, e în căutarea adevărului ultim, dar vede TOTUL prin poezie.
Cum face și prin volumul „Biblia literară și Biblia dogmatică”. Mai întâi, a publicat volumul „Biblia literară”. Simțind că nu e de ajuns, și-a extins exegeza asupra întregii Biblii. Dar fără a uita că, înainte cu 2500 de ani, „cineva”, nu se știe cine, a compus „Epopeea lui Ghilgameș”. Pe care o pune, corect, în paralel cu poemul „Ecclesiastul” din Biblie.
Volumul de față tratează despre dimensiunea literară (ce-l interesează cel mai mult, poet fiind) și dogmatic a Bibliei, secționând volumul în două părți, „Biblia literară” și „Biblia dogmatică”.
Poetul dă dovadă de erudiție, analizând cele mai important dimensiuni ale Bibliei, dar de pe poziții exegetice, nu teologice. Pe Virgil Diaconu îl interesează Poezia, atâta câtă este în Biblie și în alte culture, mai puțin tematica biblică.
Din acest demers, inedit, rezultă o carte cu totul interesantă, de citit de către toți, de poeți, de teologici, de critici literari și de filosofi.
Și iată, undeva într-un apartament din Pitești, Cineva are curajul de a vorbi despre religie, la modul liber, fără a-și pune problema credinței sale personale, deși se apropie de 75 de ani. Dar nu vârsta proprie e problema, ci adevărurile spuse în carte, pe care o recomandăm călduros.
Citește și O carte… dinamită! „Sufletul peregrin”, de Virgil Diaconu
0 Comentarii