A apărut recent un nou volum al poetei Amalia Elena Constantinescu, totodată și critic literar, intitulat „Paganini și vioara răstignită”. Ne așteptam să fie o carte de poezie, dar este vorba de o antologie de cronici teatrale. Volumul are un fel de prefață justificativă și se încheie cu un impresionant C.V. al autoarei (facultăți, masterate, doctorat, cărți de poezie și critică literară publicate). Credeam că o cunoaștem, dar ne-am dat seama cât de puțin! Ce-i drept, și autoarea e de o discreție maximă.
Din carte aflăm că la 16 ani a scris și o piesă de teatru pentru care a primit de la Sorin Zavulovici un abonament gratuit la Teatrul „Al. Davila”. Cartea mărturisește marea ei pasiune, teatrul. Iar scrierea de cronici teatrale a pornit de la „Paganini”, un spectacol vizionat la 16 octombrie 2016 la Teatrul „Metropolis” din București, în regia lui Mick Davis. Rolul lui Paganini e interpretat de Tudor Aaron Istodor (dar cel care cântă la vioară, în culise, era Alexandru Tomescu). La final, la plecare, are marea surpriză ca actorul Claudiu Bleonț să dorească să vorbească cu Amalia. Lui Bleonț îi promite că va scrie despre piesă. Așa a început să scrie cronici teatrale (și câtă lipsă ducem de cronicari dramatici, îl mai avem la Pitești doar pe Cristian Sabău!).
Volumul are și o interesantă anexă, cuprinzând în ordine alfabetică pe toți actorii pe care i-a urmărit sau și cunoscut (sunt numite și piesele de teatru în care aceștia au jucat), de regizori, scenariști, scenografi și dramaturgi. E o adevărată istorie recentă a teatrului românesc!
Interesată de o piesă sau alta, autoarea nu a ezitat să meargă, deși se deplasează doar cu sprijinul mamei sale, la teatre din București, unde cu greu prindea bilet, la Teatrul „Davila” ori la Casa de Cultură a Sindicatelor (care, cum se știe, găzduiește mari spectacole din București sau din țară).
Mai aflăm că titlul volumului de față este o idee a similitudinii dintre artă și credință. Autoarea consideră că Paganini a fost sacrificat de autoritățile timpului său, iar acest sacrificiu, pe altarul propriei arte, reprezintă, în plan uman, oglinda jertfei lui Iisus Hristos, pentru că lemnul crucii prefigurează tainic și lemnul viorii.
„Paganini și vioara răstignită” se citește cu plăcere și interes. Și o recomandăm. Și ne permitem să credem că Dan Tudor, managerul de la „Davila”, ar trebui să-i ofere Amaliei un abonament gratuit de la toamnă, dacă vrea să aibă un cronicar serios și „în temă” pentru spectacolele puse în scenă!
Citește și La Muzeul Golești – 53 de monumente tradiționale vor fi reabilitate
Citește și Credinţa este legată strâns de cultură… Cele două biserici tricentenare din Topoloveni
0 Comentarii