Printre multe altele, tranziţia, tranziţia către nicăieri i-aş zice, a călcat serios în picioare şi educaţia. Şcoala românească de după 1989, dar mai ales din ultimul deceniu, are o contribuţie importantă la „manelizarea” societăţii. Să admitem, fără patimă, judecând drept, că de la maniera în care se face azi şcoală pornesc destule dintre relele care ne-au copleşit în anii din urmă.
Un recent raport al Comisiei Europene arată că nu mai puţin de 40% dintre români au mari dificultăţi să citească şi să scrie. Cu alte cuvinte, sunt semianalfabeţi. Procentul este uriaş. Dar pe cine îngrijorează? Constat că în niciun caz pe guvernanţi. Nu văd o mobilizare generală din partea autorităţilor pentru ieşirea din hazna. Tare mi-e teamă că, în condiţiile date, nu peste mulţi ani, procentul despre care discutăm va fi, probabil, de 50%.
Sunt ţări în care statul, în situaţii similare, a pus piciorul în prag. Declarativ şi de formă, şi la noi a existat un aşa-numit pact pentru educaţie. Documentul a rămas doar o hârtie, fără consecinţe în realitatea din sistem. De ce? Pentru că, spre deosebire de alte naţiuni, românii au o clasă politică iresponsabilă şi total indiferentă la cotidianul care îl interesează pe omul de rând. Clasa noastră politică este paralelă cu nevoile cetăţeanului simplu.
Avem politicieni incompetenţi. Unii dintre cei care decid pentru noi, cu efecte negative inclusiv asupra învăţământului, sunt ei înşişi semianalfabeţi. Imbecili cu clase puţine călăresc România. Pe de altă parte, gândiţi-vă numai că suntem reprezentaţi în Parlamentul European şi de Elena Băsescu şi George Becali, persoane cu grave lacune de exprimare. Prezenţa acolo a celor doi este şi rezultatul neghiobiei unei părţi a societăţii româneşti, neghiobie care se explică tocmai prin deficitul de educaţie.
Semianalfabeţii le sunt foarte folositori politicienilor din România. Mă rog, aşa-zişilor politicieni. Sunt uşor de manevrat în scopuri electorale. Unii participă, „convocaţi”, în turmă, la mitinguri de susţinere a unui candidat sau altul şi votează numai şi numai în funcţie de „recomandările” exprese ale activiştilor de partid. Semianalfabeţii pun repede botul la minciunile derbedeilor din politică. Fie pentru că atât îi duce mintea, fie pentru că acceptă, fără remuşcări, şperţul electoral. Unde educaţia este puţină, demnitatea, în cele mai multe dintre cazuri, lipseşte cu desăvârşire.
Am ajuns, şi din acest punct de vedere, în coada Europei. Doar în Bulgaria procentul semianalfabeţilor este mai ridicat decât la noi. Speranţe că situaţia se va schimba în bine nu sunt. Vor urma alţi ani în care învăţământul şi educaţia vor fi batjocorite. Clasa politică din România nu a făcut, nu face şi nu va face o prioritate naţională din educaţie.
Mihai Paul Codunas
0 Comentarii