Despre Diana Iovanovici Şoşoacă nu am vrut să scriu, ea este un Babasha politic şi aducerea ei pe scena unui articol în BURSA are acelaşi efect ca în prima zi de concert Cold Play, dar amicul Octavian Ştireanu i-a dedicat, ieri, o analiză de tip „brînză bună, în burduf de câine”, unde accentul nu cădea pe câine, ci pe brînză, şi asta m-a împins să-i dau replica de faţă, ca să arăt că a căzut într-o capcană.
Ştireanu scrie: „Cu scoaterea ei din sală [n.a. – a lui Şoşoacă] au fost scoase în afara dezbaterii şi ideile despre suveranitate, credinţă, patriotism, naţiune, pe care Diana Şoşoacă intenţiona să le afirme în Parlamentul European”.
Găsiţi greşeala din această frază!
Greşeala este cuvântul „ideile”.
Apropo de suveranitate, patriotism şi naţiune, Şoşoacă a cerut ieşirea României din Uniunea Europeană, în plenul Parlamentului nostru (la 1 septembrie 2022).
Dar, în Programul partidului S.O.S., scrie pe dos: „Pe termen scurt şi mediu, România trebuie să realizeze standardele pentru integrarea în structurile instituţionale europene şi euroatlantice”.
Care e „ideea”?!
Luptăm să ne integrăm demn în UE sau, din contră, luptăm să ieşim?
Şi la fel şi cu NATO, luptăm să-i satisfacem standardele sau vrem să ieşim şi să ne facem noi armata noastră?
Eu, unul, înţeleg că Şoşoacă nu are o „idee” în aceste două subiecte.
Apropo de credinţă, Şoşoacă (care este cam antiamericană) zbiera în Parlamentul European „În God we trust”, ignorând complet că, în 1956, Statele Unite au desemnat oficial această expresie drept motto naţional; ce a vrut şi ce a spus?!
Singurul caz în care să facem haz este că, poate, Şoşoacă nu este bolnavă, ci incultă.
Dar cea mai teribilă rejecţie a manifestării „credinţei” lui Şoşoacă vine din partea Mănăstirii Petru Vodă: „Pretenţia doamnei Iovanovici Şoşoacă de a reprezenta un punct de vedere creştin trebuie dezminţită – în primul rând pentru că comportamentul său este contrar raţionalităţii şi nobleţei Creştinismului, care învinge prin puterea spiritului, a raţiunii şi a argumentelor, nu prin vexare anarhică, iar în al doilea rând din cauza utilizării etice greşite de către domnia sa a sfintelor icoane, care, conform celui de-al 7-lea Consiliu Ecumenic de la Niceea din 787 d.Hr., trebuie venerate în mod corespunzător, nu manipulate în mod necuviincios şi într-un context care să ducă la desacralizarea lor”.
Comunicatul Mănăstirii Petru Vodă este vituperant în întregimea sa, astfel că merită să îl consultaţi aici.
Deci, „idee”?
Nu, Şoşoacă nu exprimă idei.
Amicul Octavian Ştireanu a căzut în capcana prin care şi-a închipuit că ideile sale proprii despre suveranitate, credinţă, patriotism şi naţiune – care, desigur, în mintea sa sunt clare, coerente – ar fi stat în intenţia Dianei Iovanovici Şoşoacă să le afirme în Parlamentul European.
Nu, prietene, nici vorbă.
Ea nu poate.
Ce poate ea este să scandeze, împreună cu conducerea SOS, „Labagiii! Labagiii!”
La nesfârşit.
Este o idee originală.
Valeriu Nicolae, la emisiunea „Starea impostorilor” a numărat peste o sută de minciuni ale Dianei Iovanovici Şoşoacă, între care cea mai inofensivă este că are o experienţă de 28 de ani ca avocat, ceea ce, raportat la vârsta la care a făcut declaraţia, ar însemna că a fost dată la şcoală pe când ar fi avut doi ani şi zece luni.
Unele minciuni nu au niciun rost, probabil că ea le propagă doar ca să-şi întreţină o imagine în care să creadă ea însăşi.
Este ca un fel de nostalgie după o viaţă pe care nu a avut-o.
Şoşoacă are convingerea că este implicată în evenimente majore (ea spune că ar fi salvat România de război de vreo două-trei ori).
Stireanu spune: „Problemele de fond pe care [n.a. – Şoşoacă] avea de gând să le enunţe în plen au fost compromise de forma în care le-a exprimat”.
Da, observaţia este corectă: forma în care Şoşoacă se exprimă compromite ceea ce spune.
Forma.
Adică, zbieretele.
Şoşoacă zbiară.
Şoşoacă zbiară de-i tremură obrajii.
Zbieretele sunt atât de neobişnuite, încât audienţa stupefiată rămâne cu impresia că a asistat la o puternică manifestare anti-sistem.
Şoşoacă se exprimă gramatical; dacă ar fi şi agramată, atunci efectul ar fi dublu, i s-ar multiplica electoratul care o preferă.
Gramatica ţine cu sistemul.
Este greu să încorporezi agramaţi.
Citește și:
- La 40 de ani, o femeie a murit de infarct la UPU de la Spitalul Judeţean
- Îl are pe conştiinţă directorul Armand Chiriloiu pe inginerul silvic Sever Pahonţu? (5) Prefectul Dragoş Predescu: „Dacă mâine primesc un memoriu precum cel al lui Sever Pahonţu, legea mă obligă să-l redirecţionez către instituţiile competente”
- Scandal. „Fabrica lui Moş Crăciun”, condiţionată de o sponsorizare, la Zilele Municipiului Câmpulung
Cred că naţiunea noastră are o lungă experienţă a spolierii de către sistem – evul mediu, capitalismul, socialismul şi iar capitalismul ne-au furnizat numai sisteme de spoliere, într-o organizare sau alta.
Spolierea este invariantul pe care îl atribuim sistemului, oricare ar fi el.
Poliţia ne fură, securitatea ne spionează şi ne trădează, vama face contrabandă, spitalele ne ucid pentru organe, şcolile ne îndobitocesc – instituţiile sunt ale sistemului.
România are o prioritate mondială în împotrivirea la sistem, de pe acest teritoriu au plecat Dadaismul şi teatrul absurdului, ba chiar sunt unii care susţin că aşazisa Revoluţie a studenţimii franceze, de la 1968, ar fi fost inspirată de un evreu din România – Izu Goldstein – teoreticianul „letrismului”.
Furtul, complicitatea/corupţia şi abstragerea de la reguli, par să fie variante populare de respingere a sistemului – a oricărui sistem.
Zbieretele la sistem ne ung pe suflet.
Este contagios, unii au început să zbiere chiar dacă este vorba despre Teorema lui Pitagora.
Nu contează ce spune Diana Şoşoacă, important este să zbiere.
Îndărătul acestui zbieret se aliniază secole de împilare.
De aceea, Şoşoacă concentrează asentimentul unui segment solid din electorat, în creştere.
Dacă zbiară îi este permis să zbiere orice, inclusiv să zbiere că poporul român este prost, adică să ne insulte pe noi, cei care o ascultăm:
„Potoliţi-vă odată din prostie!
Trezeşte-te, popor român, că nu mai ai nici ţară şi nici naţiune nu mai eşti!”
Perfect.
„Statul Român e format din nişte instituţii, pentru că popor nu mai avem”.
Impecabil.
„V-aţi omorît şi v-aţi împroşcat cu noroi şi scuipat toţi eroii naţionali, năpârcilor!”
Îţi creşte inima!
„Milioane de oameni o susţin pe Diana Iovanovici Şoşoacă; străinii, nu voi care vi l-aţi omorât şi pe Iancu şi pe Viteazul şi pe Vlad Ţepeş, pe toţi, popor nerecunoscător, […]”
Ce păcat că nu suntem şi noi străini!
Nu contează că Avram Iancu a murit de tuberculoză. Nu contează că Mihai Viteazul a fost trădat şi capturat de către forţele lui Giovanni de Medicis, un general italian care era în serviciul împăratului Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Român şi a fost omorât pe când era prizonier al ungurilor.
Nu contează că Vlad Ţepeş a murit în circumstanţe necunoscute, eventual în luptă.
Contează că Şoşoacă zbiară la noi.
Şi de aceea o iubim.
Şoşoacă este Mireasa României, cum Marilyn Monroe a fost logodnica Americii.
Dureros.
Autor : MAKE
Ziarul BURSA #Politică / 26 iulie
0 Comentarii