# Păsări călătoare, poposiți, cuibăriți, sau vă aflați în zbor continuu? Spre ce zări? Rătăciți la întâmplare sau v-ați fixat un traseu spre ceva anume?
– Întotdeauna păsări călătoare. Poate că uneori mai am și câte un traseu, dar știu că nu o să poposesc mult. Așa cum păsările merg spre țările calde când vine iarna, nici eu nu stau mai mult de o vară într-un loc. Poate că uneori aș vrea, dar nu cred să fie în firea mea. M-am născut curioasă și dornică să aflu tot ce-i nou. Dacă stau pe loc nu se va întâmpla asta, iar dacă-mi stabilesc un țel sigur mă voi abate de la el, pentru că, la un moment dat, după ce va fi împlinit, mă va face să mă simt ca în cușcă.
# În sfârșit, cum stai în comunitatea scriitorilor piteșteni? Ai prieteni? Susținători? Modele? Epigoni?
– Cred că singurii oameni pe care i-am apreciat și m-au îndrumat ați fost dumneavoastră, Jean Dumitrașcu și domnul Gabriel Lixandru. Nu, nu am prieteni aici, poate că numele mi-a dăunat în comunitatea piteșteană. Dar de fani nu mă pot plânge. A fost trist să aflu când s-a făcut comisie pentru intrarea mea la USR București că singurul care nu m-a susținut a fost un piteștean pe care îl și cunoșteam destul de bine. Sigur că asta nu a dăunat cu nimic intrării mele la USR, dar s-a simțit gustul ăla amar, poate de aceea am și preferat să stau departe de Pitești, în general.
# Publici în România! Cu ce ecouri? Semnalări? Cronici? Comentarii? Vânzări? Achiziții în biblioteci? Premii literare? Legitimată în Uniunea Scriitorilor? Activă în filiala locală? Participați la manifestări culturale? Invitată specială? Lansări de carte? Târgul Gaudeamus?
– Toate cele semnalate se întâmplă. Numai că nu sunt la filiala locală a USR, sunt membră la Secția de Copii și Tineret a USR București, secție condusă de Victor Gh. Stan, unde sunt destul de activă atunci când timpul îmi permite și mă bucur de fiecare dată să fiu acolo, alături de ei și să ne împărtășim unii altora ce am mai făcut. E o altă lume în secția noastră și oamenii aceia mă fac să mă simt foarte bine. Vânzările, nu am de ce să mă plâng, pentru România stau chiar bine eu personal. Sigur, am și norocul de-a lucra cu profesioniști, cu George Arion, Stelian Țurlea și editorul nostru care muncește pe rupte pentru asta, Alexandru Arion. Crime Scene Press s-a desprins practic din „Flacăra” și „Crime Scene”. Avem și o asociație a scriitorilor de romane polițiste, unde sunt mândră să spun că sunt vicepreședinte, iar președinte este George Arion. Da, avem lansări, deplasări, bibliotecile cumpără, mai puțin cea din Pitești, dar e normal, nimeni nu e rege în țara lui. Ziarul Financiar mereu a avut ecouri la adresa noastră, internetul nu mai spun. Sigur, există ecouri, semnalări bune, există chiar și premii literare, dar acel premiu l-am luat pentru o carte fantastică. Nu mă grăbesc să le iau eu pe toate, e timp și dacă n-ar mai fi eu tot sunt fericită că am putut să scriu și să-mi eliberez creativitatea. Cea mai importantă semnalare a anului trecut trebuie să spun că a apărut în revista „Dacia”, unde cartea mea „Indicii Anatomice” este în primele zece cărți polițiste, cele mai bune, din ultimii treizeci de ani. Pentru mine este o onoare și o fericire.
# Dar în străinătate?
– Din păcate editura din Anglia s-a lăsat pe tânjeală după ce s-a văzut cu sacii în căruță, dar au mai venit ecouri și de acolo. George Arion a publicat recent în Franța și urmez eu, domnul Țurlea, de asemenea, a publicat în Franța, doar că nu am fost contactați prin aceeași oameni. Am fost invitați la Ambasada Belgiei tustrei, unde am citit din cărțile noastre în română și franceză și unde am avut o audiență destul de mare, de frumoasă și încântată. Cu siguranță, încet dar sigur, vom fi o echipă câștigătoare. Chiar dacă „jucăm” individual, noi tot echipă ne considerăm și nu ne lăsăm unul pe celălalt. Asta înseamnă, de fapt, cu adevărat, a fi artist de orice fel, a-i întinde mâna și celuilalt și a face o unire. Din păcate nu sunt toți ca noi, dar măcar noi luptăm pentru a ajunge mai departe și ținem să fim aproape. Poate de aceea și avem ceva mai multe ecouri și propuneri decât cei care preferă să-și dea la picioare.
Prof. Marin Ioniţă