# Un proiect unic în România, în fiecare august la Mălureni

Şcoală de la Bunești, şantier pentru studenţi arhitecţi şi nu numai, se desfăşoară în fiecare vară într-o poiană de pe Valea Vâlsanului, în comuna argeșeană Mălureni. Școala de la Bunești este o școală de arhitectură aplicată, unde profesorii muncesc cu studenții de la egal la egal. Departe de agitația citadină, studenții construiesc clădiri cu materiale exclusiv naturale. Despre inițiativa creării unei școli practice, în timpul vacanței de vară, am aflat de la dr. arh. Ana Maria Goilav, cadru universitar, cea care, împreună cu prof. dr. Petre Guran, istoric bizantinolog, a fondat această școală în urmă cu 10 veri. Școala este încă în desfășurare, până în data de 29 august.

„Studenţii construiesc alături de profesori, arhitecţi, meşteri locali şi săteni, structuri din materiale naturale – pământ, lemn, piatră, sub forma unor machete de studiu la scara omului, 1 la 1. Pe măsură ce aceste structuri îşi confirmă caracterul de construcţii autentice, ele devin facilităţile unui campus, în care toţi studenţii-constructori sunt invitaţi să se integreze ca îndrumători şi formatori ai noilor veniţi. În prezent ne aflăm la «parterul şcolii», în prima dintre cele trei poieni dedicate viitorului campus şi care vor corespunde celor trei ani de studiu ai Şcolii de la Buneşti. Vor urma, aşadar, în anii viitori, «etajul – piano nobile» – şi «mansarda». Structurilor pe care le construim le pot fi asociate funcţiuni de locuire, de studiu şi de creaţie: bibliotecă, ateliere de arhitectură, ceramică, dulgherie, ţesătorie, sticlărie şi fierărie”, povestește coordonatorul Școlii de la Bunești, dr. arh. Ana-Maria Goilav.
Veniți din mediul urban, aproape 700 de studenți ai şcolii au contribuit la edificarea acesteia. Periodic, aici, profesori, invitați susțin prelegeri: „Petre Guran vorbeşte despre trasumanism, Radu Preda despre condiţia omului în comunism, Cătălin Cioabă despre loc şi locuire, adică despre sensul pe care îl dă omul locului, Monica Găitănaru depre eroi”, adaugă Ana-Maria Goilav.

Școala de la Bunești – o poveste de familie

Şcoala poate fi descrisă ca o poveste de familie. Unii dintre primii studenți ai școlii s-au căsătorit chiar în poiana acesteia. În fiecare an s-au alăturat noi membri și, la rândul lor, au descoperit şi format succesori.
„Totul se întâmplă, aş spune, sub vraja locului. Aici descoperi, pe de o parte, o relaţie proprie de dragoste cu locul (un arhitect care nu cunoaşte sau căruia îi este indiferent locul unde urmează să construiască nu ar trebui probabil să construiască acolo nimic), pe de altă parte, o altfel de relaţie între student şi profesor, diferită de cea impusă de rigorile cadrului universitar: un raport uman mai amplu, deschis, în care transferul de cunoaştere este mijlocit de ataşamentul cald al locuirii împreună”, mai spune dr. arhitect Ana-Maria Goilav.

Autogospodărire în pădure

În poiana de la Bunești, studenții trăiesc departe de tehnologie și se autogospodăresc, fără computere sau materiale sofisticate, de dragul unor idei. „În tinereţe, Constantin Noica dorea să înfiinţeze o şcoală de filosofie intitulată «Şcoala în care nu se învaţă nimic». Şcoala de la Buneşti este «Şcoala în care nu se învaţă nimic nou», fiindcă cine vine aici descoperă sensul repetării gesturilor celor de dinaintea noastră. Mulţi dintre cei care vin la Şcoala de la Buneşti o fac inclusiv pentru efortul fizic pe care îl presupun şantierul şi autogospodărirea în pădure. Oboseala fizică este reconfortantă pentru orăşeni”, ne spune Ana-Maria Goilav. Munca este răsplătită prin plimbări recreative, care se transformă în lecții spontane de geografie, istorie sau iconografie. „În zilele de sărbătoare rămânem activi, facem drumeţii prin împrejurimi: la Curtea de Argeş, biserica de la Jupâneşti, cula de la Budeasa, ansamblul rupestru de la Corbii de Piatră, dar şi prin sate, unde cercetăm ceea ce a mai rămas din vechile case, detaliu cu detaliu”, adaugă Ana-Maria Goilav.

Atelierele de la Bunești, sprijinite de autoritățile locale

„Autorităţile locale sunt partener al proiectului încă de la bun început, din iulie 2008. Şcoala de la Buneşti este astăzi un proiect de arhitectură experimentală de notorietate internaţională. Dincolo însă de interesul strict profesional, rolul autorităţilor este esenţial pentru ca astfel de proiecte să devină şi repere ale culturii locale, ale patrimoniului tradiţiilor creative, pe cale de dispariţie”, ne- a mai spus Ana- Maria Goilav.
Mari Tudor