Marele poet Cezar Ivănescu a lucrat și a locuit câțiva ani la Pitești, pe când era redactor la revista „Argeș”. După 1990, cu o virulență rar întâlnită, s-a declarat un luptor anticomunist dintotdeauna, invocând cât de persecutat a fost de Partidul Comunist și de Securitate. Și totuși. În impozanta carte de convorbiri cu Viorel Ilișoi, „Șapte zile cu Cezar Ivănescu”, poetul nu suflă o vorbă despre compromisurile făcute în presa locală.
Cum se știe, în 1971, Nicolae Ceaușescu a fost impresionat de o vizită în Coreea de Sud, de festivitățile faraonice. Revenit în țară a hotărât celebrele „Teze din iulie”. Printre cei care au salutat, la Pitești, aceste teze, s-a numărat și Cezar Ivănescu, publicând articolul „Incomparabil ideal social”, apărut pe prima pagină din ARGEȘ (iulie 1971), sub textul lui Grigore Comartin, secretar al Comitetului județean Argeș al P.C.R., deasupra unui text asemănător al lui Dan Rotaru și alături de textele lui Constantin Dinischiotu și Ilie Purcaru.
Iată ce a vrut să uite toată viața Cezar Ivănescu (probabil mai sunt și alte texte) și de care nu a vorbit în cartea cu Ilișoi:
„Măsurile propuse de secretarul general al partidului nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu, și adoptate în unanimitate de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R., pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii constituie o profundă și înțeleaptă apreciere a stadiului de evoluție al socialismului în patria noastră. Urmând cu fidelitate principiile marxist-leniniste, apreciind creșterea considerabilă a rolului partidului și statului în această perioadă de construire a societății socialiste multilateral dezvoltate, măsurile propuse vin să delimiteze mai clar trăsăturile pozitive care separă datele societății socialiste de societatea capitalistă. Societatea socialistă este singura societate în care suprastructura poate influența atît de hotărîtor în favoarea încurajării valorilor pozitive.
Revoluție în filozofie, marxismul, ca ideologie, a redat omul adevăratei sale meniri.
De aceea, prin actualele măsuri se evidențiază, credem, nevoia de a depune eforturi de o mai aleasă calitate pentru a face din scrisul nostru nu numai o oglindă a existenței unei națiuni, ci și un instrument operant, activ. Literatura trebuie să exprime mai puțin declamativ, dar mai profund și mai conținut, dramatica luptă pe care națiunea noastră o poartă pentru împlinirea unui incomparabil ideal social: comunismul”. Urmează semnătura, Cezar Ivănescu. Lucrurile sunt clare. Don Cezar a dat cu barda în alții, uitându-și trecutul.
În imagine, Cezar Ivănescu și Dan Rotaru, în 1971, când revista aniversa cinci ani de la apariție.
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (137)
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (136)
0 Comentarii