Mulți ani cât am fost director de instituție culturală (vreo 23), am căutat să invit, din spirit unionist, artiști de la Chișinău (dirijori, soliști, poeți, prozatori, ba și balerine). Zeci. Cu toții, români de peste Prut.
Cu dirijorul Mihail Agafița nu au fost probleme, deși e tare… milităros, nici cu soliștii vocali (o bucurie, pe Natalia Naforniță am lansat-o pentru Viena, operă la care a și rămas ca solistă), dar am dat greș cu… balerinele. Din rațiuni patriotice!
Am invitat, doi ani la rând, 2017 și 2018, de Simfonia Lalelelor de la Pitești, baletul din Chișinău, de la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”, organizând spectacolul „Rozariul florilor”, trupă condusă de Anastasia Homițcaia. Publicul iubitor de filarmonică merita și o seară de balet, la zile mari. Nimeni dintre balerini nu a cerut un leu, a trebuit asigurat doar transportul (cu un autocar).
Dar…, la repetiții (două zile) a apărut o mare surpriză. Neplăcută pentru mine. Răsuna sediul Filarmonicii Pitești de replicile și discuțiile în limba rusă! Și eu îi invitasem ca să arătăm că suntem o limbă, un neam. Dar, rusă, rusă – între ele, așa simțeau că se exprimă corect. Cu mine, da, în română. Le-am reproșat. V-am chemat ca să strângem unitatea dintre România și Moldova. Și voi?
Noi, mi-a explicat cu alt prilej marele chitarist Liviu Știrbu (tatăl pianistei Lyvika Știrbu-Sokolov, invitată la rându-i), „suntem o țară tampon, între Uniunea Europeană și Rusia. Nu se va face niciodată unirea! Suntem neutri, precum Elveția”. Am tăcut și de atunci nu am mai invitat pe nimeni dintre „frați”. E posibil să vină în iulie prozatorul Dumitru Crudu, dar el este unionist, nu mai trebuie convins! Pe muzicieni nu i-am mai invitat!
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (130)
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (128)
0 Comentarii