# Primăria Piteşti are motive de îngrijorare: Caţavencii alocă o pagină blocului ridicat de firma Titidan # Sub titlul „Cultură, imobiliare, complicități și mușamalizări. O poveste cu Ministerul Culturii și dezvoltatorii cu mușchi de culturiști”, săptămânalul „Cațavencii” a acordat o pagină semnelor de întrebare din jurul ridicării acestui bloc al dezvoltatorului imobiliar SC Titidan SRL.

După ce „Jurnalul de Argeș” a dezvăluit în repetate rânduri controversele din jurul blocului de 10 etaje ce se ridică în centrul Piteștiului de către firma Titidan SRL, dezvoltatorul imobiliar a dat în judecată ziarul nostru, cerând daune de 500.000 lei. Nu ne lăsăm intimidați și continuăm să scriem despre acest subiect de interes public și în jurul căruia se țese un păienjeniș de complicități, cu atât mai mult cu cât săptămâna trecută jurnaliștii de la „Cațavencii” au alocat și ei o pagină semnelor de întrebare privind viitorul bloc și modul în care au fost date autorizațiile de către diferitele autorități.

Sub titlul „Cultură, imobiliare, complicități și mușamalizări. O poveste cu Ministerul Culturii și dezvoltatorii cu mușchi de culturiști”, jurnalistul Alexandru Cristorian scrie: „Cândva, în centrul Piteștiului, pe str. I.C. Brătianu nr. 54 exista o clădire. O clădire de patrimoniu, dacă e să ne luăm după ce zice Institutul Național al Patrimoniului. Sau o simplă clădire, dacă e să ne luăm după cum ar vrea ministerul condus de Daniel Breaz să dreagă busuiocul. Iar acum, în locul acelei clădiri răsare un ditamai blocul, în ceea ce este o investiție de vreo zece milioane, făcută – după cum veți vedea mai jos – cu mirobolanta complicitate a instituțiilor statului. Clădirea respectivă din centrul Piteștiului fusese a celor de la Petrom. Adică a statului. Era o clădire de birouri pe care, după ce Petrom-ul a fost cumpărat de austrieci, noii proprietari – băieți deștepți – au vândut-o unei firme, SC Titidan SRL. Cei de la OMV știau prea bine că acea clădire e cum e și că nu poate fi demolată, iar o eventuală renovare ar costa un purcoi de bani. Oricum, treaba e că au vândut-o acestui investitor strategic Titidan SRL, în spatele căruia se află niște bănet cu legături în Elveția”.

„Niște oameni de la minister încep să sape…”

Cei de la „Cațavencii” mai spun în articol că, înainte să vândă clădirea respectivă, oficialii de la OMV au mers la Direcția Județeană de Cultură Argeș. De unde „obțin o hârtie cum că respectiva clădire nu e de patrimoniu și apoi vând. Noul cumpărător întreabă și el la Direcția Județeană de Cultură dacă e de patrimoniu clădirea, că ar vrea să facă niște mici modificări/lucrări. Primește același răspuns, cum că nu e, după care demolează clădirea”.
Ulterior, firma Titidan a obținut toate aprobările de la Primăria Pitești. Numai că, atunci când încep lucrările la bloc, „îi afectează puțin pe niște vecini. Care vecini – niște bătrânei – se apucă de scris depeșe pe la Primărie, pe la Direcția Județeană de Patrimoniu și chiar la minister. Evident, nimeni nu-i prea bagă în seamă. Că, vorba aia, ei sunt doar niște bătrânei, în timp ce de partea cealaltă stau un super-investitor – chiar dacă e o firmă cu nume ales în glumă parcă -, o primărie, o direcție de cultură și, practic, tot statul român. Ei însă știu că acea clădire, vecină cu ei și care a fost dărâmată, a fost clădire de patrimoniu. Căci și clădirea lor, cea afectată de noua construcție, e clădire de patrimoniu. Și uite așa, se ajunge în instanță. De unde începe adevărata poveste mișto de tot. Instanța se adresează ministerului și cere o poziție clară cu privire la respectiva clădire. E sau nu de patrimoniu? Niște oameni din minister încep să sape. Un domn de acolo, Ștefan Emilian Gămureac, care-i director la Departamentul Patrimoniu, face o notă în care zice că stați așa, nu e de patrimoniu și că e o eroare materială. Și-i bagă hârtia asta sub nas lui Daniel Breaz, să semneze”.

„Ambasadorul Elveției i-ar fi făcut o vizită ministrului Culturii pe tema blocului”

Între timp au ieșit la iveală mai multe documente de la INP. Iar șeful Institutului Național al Patrimoniului, Ștefan Bâlici, a transmis o adresă către minister în care precizează că în lista monumentelor, cea întocmită în baza Legii 422, clădirea respectivă, dărâmată între timp, figura ca o clădire de patrimoniu. „Se fac iar referate și Breaz e chemat să dea iar cu subsemnatul. Treaba se complică însă, căci există un proces pe rol, intentat de acei vecini și, iată, din cele trei instituții cu atribuții în domeniu – minister, direcția de cultură și INP – una zice că acea clădire era de patrimoniu. Și că, sub nicio formă, nu ar fi trebuit eliberate avize și acte astfel ca ea să poată fi demolată. Prin minister se plimbă depeșe, hârtii și se caută o soluție de remediere. Niște surse de prin minister ne zic cum că însuși ambasadorul Elveției i-ar fi făcut o vizită lui Breaz pe tema asta, căci în spatele lui Titi Dan SRL stau niște bani din țara cantoanelor. Consilierul onorific al lui Breaz, un domn avocat despre ale cărui aventuri și relații financiare cu ministerul o să vorbim noi altă dată, consiliază și el. Se merge până la punctul în care s-ar vrea ca, prin ordin de ministru, să fie „reparată” eroarea materială. Adică să fie scos imobilul din respectiva listă. Ce-i drept, când a intrat în vigoare Legea 422, în 2001, treaba asta cu clasarea și declasarea intra în sarcina ministrului. Însă și atunci clasarea sau declasarea se putea face după o expertiză și nu era un instrument la discreția ministrului. Acum, treaba e puțin schimbată, căci clasarea și declasarea trebuie să treacă printr-un proces, în baza legii contenciosului administrativ”, mai precizează jurnaliștii de la „Cațavencii” în articol.

„Oamenii ministrului Breaz încearcă să spele putina”

Și tot cei de la „Cațavencii” mai scriu că „cei de la INP caută prin arhive, îi găsesc pe oamenii de la SC Proiect Pitești, fosta firmă cu arhitecți de pe vremea lui Ceașcă, la care au rămas arhivele, și găsesc studiul în baza căruia clădirea a fost clasată drept clădire de patrimoniu. După care trimit studiul la minister. Jucăria se strică de tot. Aoleu, ce ne facem cu investitorul? Clădirea nu mai există, a fost dărâmată. Însă, cu toate datele astea noi, cu studiul ce dovedește că era o clădire de patrimoniu, fix în centrul orașului, trebuie să existe niște vinovați. Și-apoi, trebuie oprită lucrarea aia care se face acum. Primăria a dat avize nașpa, chiar dacă au avut hârtie de la Direcția Județeană de Cultură. Ar mai fi, însă, o soluție: să fie declasată, totuși, acum. O declasare post-mortem, dacă vreți, căci clădirea e dărâmată. Oamenii din jurul lui Daniel Breaz încearcă să spele putina, cumva. Să facă să fie bine. Și pentru investitor, dar în punctul ăsta e deja mai important să facă să fie bine pentru ei. Căci s-au semnat deja niște hîrtii, niște rapoarte și treaba nu-i deloc roz”.

Cristian Cocea, şeful de la Cultură, se antepronunţă: „În cel mai rău caz se vor da amenzi”

Legat de articolul din „Cațavencii” și de dezvăluirile de acolo, am stat de vorbă și cu Cristian Cocea, directorul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Argeș.
Iată ce spune Cristian Cocea legat de statutul clădirii ce a aparținut Petrom și care ulterior a fost cumpărată de către SC Titidan și demolată: „Conform listei monumentelor istorice, imobilul respectiv apărea în situl urban B-dul Republicii. Investitorul și-a pus problema de ce apare acel imobil în situl urban, când el vede în PUZ-ul Piteștiului că imobilul nu e acolo și drept urmare a cerut lămuriri. Din toate răspunsurile venite până acum de la INP rezultă că nu se justifică cum apare acel imobil în lista monumentelor istorice. Firesc, ne punem întrebarea: orice clădire ce apare pe lista monumentelor istorice e monument? Evident că nu tot ce e acolo e monument. Le-am spus într-o adresă celor de la OMV-Petrom că statul nu își exercită dreptul de preempțiune pentru că acea clădire nu e monument, cu o istorie, ci era o clădire de birouri construită în 1979”.

Cocea: „Firma respectivă va trebui să intre în legalitate”

Tot directorul Cristian Cocea ne-a mai declarat că „în 2015 Direcția pentru Cultură Argeș a analizat situația de la fața locului și a constatat că în 2015 cumpărătorul Titidan a intervenit asupra imobilului fără aviz de la mine. S-a făcut un proces-verbal de constatare, acesta fiind ulterior înaintat Inspectoratului de Stat în Construcții. Așteptăm să vedem ce va spune instanța de la Vâlcea, că e sau nu în sit urban acel imobil demolat ulterior. Instanța poate să considere și că a fost eroare materială introducerea acestui imobil în situl urban.
Avem o intervenție neautorizată într-un sit urban asupra unor imobile ce nu au statut de monument istoric, dar sunt protejate. Va trebui să intre în legalitatea firma respectivă, să i se elibereze un nou certificat de urbanism, să se dea o amendă chiar Primăriei… Eu am notificat Primăria anul trecut, nu mi s-a răspuns. În cel mai rău caz se vor da amenzi și se va relua procesul de avizare”.
Și tot Cristian Cocea mai spune că „peste stradă de viitorul bloc, la numărul 51, este Casa Bobancu, iar aceasta este monument istoric, trebuie să vedem dacă este în zona de protecție”.

Administratorul Titidan ne-a cerut să nu publicăm articolul

Legat de informațiile apărute în ”Cațavencii” i-am solicitat un punct de vedere și doamnei Dana Ionescu, administratorul Titidan. ”Pe rolul instanțelor judecătorești există un dosar având ca obiect pretențiile subscrisei pentru depășirea limitelor libertății de exprimare de Jurnalul C&G S.R.L. în legătură cu litigiile în care subscrisa suntem parte privind autorizația de construcție nr. 191/20.03.2018. În aceste condiții, publicarea de articole de presă menite să influențeze într-un sens sau altul instanțele judecătorești reprezintă o depășire a limitelor libertății de exprimare și deci o faptă ilicită. Având în vedere conținutul «materialului jurnalistic» cu privire la care ne solicitați clarificări, vă solicităm să luați act de faptul că publicarea acestuia aduce atingere imparțialității puterii judecătorești, instanțele fiind evident influențate de conținutul textului. În același sens, precizăm că Jurnalul C&G S.R.L. nu este instituție publică cu atribuții în soluționarea petițiilor, astfel încât primirea la redacție a sesizărilor care sunt în competența unor autorități sau instituții publice nu poate conferi vreun drept de publicare a conținutului acestora, în special având în vedere că aspectele respective formează obiectul analizei instanțelor judecătorești. În aceste condiții, vă solicităm să luați act de poziția noastră în sensul că libertatea de exprimare nu permite publicarea de «materiale jurnalistice» care să aducă atingere autorității și imparțialității instanțelor judecătorești”, spune Dana Ionescu într-un e-mail transmis Jurnalului de Argeș.