Europa ne cere să înființăm „zone de protecție strictă” pentru protejarea mediului, numai că în Argeș acestea au fost făcute „pe repede înainte”, din birou
„Ne-am angajat la un lucru foarte complex pe care l-am tratat cu foarte multă superficialitate”, mai spune primarul Nicolae Pană din Coșești, care are un doctorat în Protecția Pădurilor
Nicolae Pană, primar la Coșești, a participat recent, alături de zeci de edili interesați, în Sala Mare a Consiliului Județean Argeș, la o ședință privind desemnarea unor Zone de Protecție Strictă, pas esențial – zice-se – în Strategia UE pentru Biodiversitate 2030. La întâlnire au fost prezenți și alți specialiști, reprezentanți ai Ministerului Mediului, ai asocierii de firme de consultanță care a elaborat studiul respectiv. Toate bune și frumoase, numai că Nicolae Pană, singurul edil din Argeș cu doctorat în Protecția Pădurii, a constatat că suprafețele alese în acest sens sunt stabilite „din birou”, „pe repede înainte”, deși un astfel de demers necesită analize elaborate și documentări temeinice, având în vedere impactul pe care-l urmează să-l aibă în viața comunităților. Despre acest subiect am discutat chiar cu primarul din Coșești.
D-le primar, ați participat recent la acea ședință privina ariile protejate…
– Mai exact e vorba de crearea unor Zone de Protecție Strictă. Nu ne referim la siturile Natura 2000 sau la altfel de… Au făcut un angajament, chipurile, cu Uniunea Europeană, prin PNRR, să înființăm niște Zone de Protecție Strictă, lucru care nu s-a întâmplat în nicio țară din UE; noi suntem un fel de experiment…
De ce suntem un experiment? S-au stabilit prea multe astfel de zone?
– Nu din acest punct de vedere, chiar dacă și aici depășim media UE. Ci prin prisma faptului că un astfel de proiect nu a fost implementat niciunde în Europa. Nu ne pot combate cu nimic în sensul ăsta, că nu au argumente să ne spună altceva decât ceea ce vă spun eu. Suntem prima țară unde se vrea a se implementa un astfel de proiect. Eu nu sunt împotriva Protecției Mediului – și nici noi, în general, românii, oamenii de rând, proprietarii de terenuri – dar n-are sens să fim mai catolici decât Papa. Vorbim atât din punct de vedere științific, cât și juridic-administrativ. Mă ajută experiența, sunt silvicultor de formație, am practicat și eu vreo 30 de ani de meserie și am început de jos, de la firul ierbii, cu ranița în spate, am ajuns până la un anumit nivel, am și studii, destule; și mă consider unul dintre iubitorii de mediu, de natură. Sunt cel care dorește să protejeze mediul, dar până la un anumit punct. În sensul că eu am pus niște întrebări din două puncte de vedere: atât al cetățeanului de rând, cât și, ca edil, al reprezentantului comunității.
„Zonele astea de Protecție Strictă vor fi zone cu control strict al activității umane”
Practic, ce v-a frapat legat de stabilirea acestor zone?
– Au fost mai multe aspecte. În primul rând, ei n-aveau un plan bine determinat. Au făcut totul pe repede înainte. Au ales niște suprafețe și eu n-am înțeles în baza căror criterii. Eu știu că se fac niște studii de lungă durată și trebuie văzut ce factori de progres există atât din punct de vedere științific, cât și administrativ. Eu știu că în orice ecosistem sunt mai multe elemente de biodiversitate, dar am întrebat, să mi se spună, ce specie endemică sau ecosistem e la cotitură astfel încât zona respectivă aleasă să merite din partea noastră atâta efort. Și care e factorul de progres…
Ce au răspuns?
– N-au avut un răspuns pertinent sau clar. Bâjbâiau așa… Am luat cazul concret al comunității mele, „acolo unde ați stabilit dvs suprafețele respective. Dați-mi și mie un element de biodiversitate, o specie endemică, iar dacă nu, un ecosistem pe care l-ați ales și pentru care noi trebuie să facem eforturile astea”. Pentru că sunt niște eforturi fantastice, vă spun, în sensul că Zonele astea de Protecție Strictă vor fi zone cu control strict al activității umane. Și administrativ va fi o problemă mare, pentru că se mută decizia de la Parlament la ministru și dacă avem neșansa să avem un ministru care habar n-are de domeniul respectiv, cum se întâmplă foarte des în România, vă dați seama că e un dezastru. Mutăm de la comunități decizia la ONG-uri, de la proprietari la hârtii. Păi, ce facem? Unde am ajuns? Nu mai există nicio decizie a proprietarului! Zonele astea vor fi înscrise în PUG la OCPI. Vor fi tot felul de restricții. De la activitățile astea arhaice, clasice, de la pășunat până la… Oamenii au fost întotdeauna într-o comuniune cu natura, de la procurarea lemnului de foc la țară… Păi, nimeni nu vrea să distrugă. Am fi nebuni să ne tăiem craca de sub picioare, să ne distrugem ecosistemele și mediul, dar nici să ne impunem niște restricții drastice și peste limita celor din UE și să facem niște experimente! Suntem sătui de atâtea experimente care se fac pe seama noastră! Sub umbrela Protecției Mediului, creăm o serie de restricții.
„Ce elemente de biodiversitate pot fi în acea parcare, că sunt trei pini și două tuia?!”
Ce suprafață au creionat în Argeș pentru Zonele de Protecție Strictă?
– O suprafață extrem de mare. Adică se mergea până la un procent destul de mare, în funcție de UAT-ul respectiv. La mine era o suprafață mult peste media care există acum, mă refer la siturile „Natura 2000”. E destul că avem două situri „Natura 2000”, care ne impun o mulțime de restricții. Dacă mai veneam și cu Zonele astea de Protecție Strictă, care – subliniez încă o dată – au o serie de restricții ieșite din comun, cream un dezechilibru total! Și mi se spune, din punct de vedere administrativ, când întreb acolo în ce bază vom lucra sau care va fi credibilitatea că ceea ce hotărâm noi acum așa va rămâne, ca restricții, ca suprafețe, ca tot, mi se spune că e în dezbatere o ordonanță de guvern. Păi, noi știm bine că, de la dezbatere la publicarea unei ordonanțe, aia poate căpăta „n” forme și variante… Adică nu vii mai întâi să-mi spui că, uite, suprafața asta am stabilit-o după următoarele criterii și ăsta va fi modul de gestionare a lucrurilor, tu întâi îmi stabilești niște suprafețe din birou – pentru că, vă spun, niște suprapuneri nu sunt în niciun fel pertinente sau de bun simț; nu poți stabili peste un drum forestier sau peste o parcare – dau cazul unui UAT din județ. Ce elemente de biodiversitate pot să fie în acea parcare, că sunt trei pini și două tuia?! Nu se vede de la o poștă că a fost făcută din birou? Dau exemplu de la spitalul de la Brădet, situație concretă cu parcarea. Sau un drum forestier. Ce element de biodiversitate găsim pe un drum forestier?! E un drum! De piatră. Să mă ierte Dumnezeu, nu contest pregătirea nimănui, dar am mai pus și alt fel de întrebări. Cei angrenați în proiect să-mi spună și mie nu neapărat ce fonduri au atras sau ce proiecte au implementat, ci măcar la ce proiecte au mai participat… Să văd și eu ce experiență au și pe cine ne bazăm ca să stabiliească niște reguli, niște principii pentru suprafețele astea… Vă mai spun și un alt punct de vedere, al edilului. Noi, toate UAT-urile, avem stabilite, prin dezbatere publică, niște ținte de dezvoltare. Or, prin stabilirea Zonelor de Protecție Strictă intru în conflict strict și din fașă al dezvoltării unui proiect cu principiile unor astfel de zone. Și-atunci cum mai duc la îndeplinire țintele de dezvoltare a comunității?!
Practic, aceste zone dau peste cap țintele stabilite…
– Nu mai spun că sunt în implementare proiecte pe fonduri, peste care se suprapun… Cum facem, le oprim pe acelea ca să dezvoltăm alte zone de protecție strictă?! Avem, slavă Domnului, sunt destule pe situl Natura 2000. Nu e un UAT în țara asta unde să nu avem o suprafață… Și avem mult peste media UE. Mult! Dacă la nivelul UE e undeva la 8%, noi suntem la peste 20%.
„Se pot isca nişte tensiuni sociale de neimaginat”
Vedeți vreo finalitate la acest demers de stabilire a respectivelor zone, care presupune, după cum explicați, un efort laborios?
– Din punctul meu de vedere a fost făcută „pe repede înainte”, fără niște studii preliminare, de lungă durată, și pertinente. Trebuie văzut ce elemente de biodiversitate se mai găsesc în zona respectivă, dacă merită să mai facem niște eforturi ca să le salvăm sau, dimpotrivă, asemenea elemente le avem peste tot… Ca finalitate, cum spuneam, noi toți suntem iubitori de natură și ne dorim să lăsăm mai departe urmașilor… dar să stabilim niște ținte de bun simț, astfel încât să nu împiedicăm dezvoltarea comunității. (…) Cred că la mine, la Coșești, am ajuns cât de cât la o înțelegere, sper să rămână clară, pentru că, altfel, se pot isca niște tensiuni sociale de neimaginat. Când cetățeanul de rând vede că i se îngrădesc drepturile de a accesa proprietatea, de a-și obține material să-și încălzească locuința – fiindcă noi n-avem infrastructura necesară pentru energii alternative, aici oamenii, în general, sunt proprietari de păduri și încearcă să-și procure minimul ăla de lemn pentru încălzire… Zonele de Protecție Strictă au un regim cu totul și cu totul special…
Este extrem de complicat. Cred că e o pălărie prea mare pentru noi. Ne-am angajat la un lucru foarte complex pe care l-am tratat cu foarte multă superficialitate. Și vrem să-l facem „pe repede înainte”, cum facem noi, românii, în general, anumite lucruri. (…) De exemplu, mi se pare lipsă de profesionalism să-mi spui mie că alegi o astfel de zonă pentru că arinul, o specie invazivă, trebuie protejat. Cum să protejezi o specie invazivă, care crește ca o buruiană peste tot?! Mi s-a părut o explicație nelalocul ei.
Citește și Impunere cu repetiţie! Deşeurile de la Câmpulung trebuie să dispară
0 Comentarii