A fost tensiune mare la Călinești vineri, 27 februarie. În biserica de la Turculești, acolo unde rudele unei bătrâne decedate, Elena Zamfirescu, l-au acuzat pe preotul paroh Cosmin Bologea că nu le dă mama moartă să o îngroape. Colac peste pupăză, preotul era dispărut (plecase în concediu în Dubai), iar moarta era pe masă în biserică. Până la urmă, fiul și nora bătrânei au plecat acasă, la Bragadiru, fără decedată. De ce? Fiindcă preotul Bologea din Parohia Turculești făcuse un contract de vânzare și întreținere cu bătrâna, prin care se angaja să o înmormânteze și să îi facă obiceiurile creștinești. Mai pe înțelesul tuturor, bătrâna i-a lăsat preotului toată averea și, dacă acesta n-ar fi înmormântat-o, ar fi însemnat să se încalce una dintre clauzele contractului notarial. Lucru’ dracului, cum ar spune lumea deja inflamată că popa a pus mâna pe averea defunctei. Iar preotul paroh Bologea nu e la primul contract de acest fel, după cum veți vedea în continuare.
„Pe pământ, da, este o lege a noastră, este judecata. Dar față de Dumnezeu eu sunt urmașul ei”
„Am venit din Anglia duminică și joi mama a murit lângă mine, după ce am ajuns. Eu am vrut să o iau acasă, la Bragadiru, acolo unde este îngropată și soacra mea, am adus mașină și am plătit opt milioane. Sunt unicul ei fiu, cum să nu îmi dea mama? Indiferent de contract, dacă este creștin ortodox venea cu mine acolo unde voiam eu să o duc, să îmi fie mai aproape. Că așa își îngroapă creștinii morții, aproape de familie. Da, funeraliile el trebuia să le facă, dar locul nu era specificat în contract. Pe pământ, da, este o lege a noastră, este judecata. Dar față de Dumnezeu eu sunt urmașul ei, sunt carne din carnea ei”, ne-a declarat foarte supărat Cristian George Teodorescu, fiul decedatei.
Luni, 2 martie, acesta a și venit la redacția Jurnalului, împreună cu soția sa, Gabriela. „Eu am crezut că îi va da mamei pe casă un miliard și ceva. Mama a cumpărat casa cu 33.000 de euro, când era euro 44 de lei. Deci, un miliard două sute-un miliard trei sute ar fi făcut. I-am spus mamei să nu vândă, că îi dau eu un avans de 50 de milioane și îi plătesc apoi lunar. Dar mă trezesc cu un telefon de la mama, la câtva timp. Mi-a spus că a făcut contract de vânzare-cumpărare cu părintele și că are să îmi dea și mie 100 de milioane din banii pe care i-a luat pe casă. Dacă așa a vrut ea!… Nu m-am mai împotrivit, însă m-am supărat, normal că te superi”, a mai spus fiul. Iar soția lui a adăugat: „Noi am ajutat-o întotdeauna cu tot ce am putut. I s-au trimis sume de bani. Sunt chitanțe de Western Union, prin care i s-au trimis bani cu cel puțin o lună sau două înainte ca ea să ne anunțe că a vândut. În momentul în care a spus că vrea să ne dea 100 de milioane, noi am perceput-o la modul că ea a făcut vânzare și a luat o sumă cu care își va lua ce va dori dumneaei, un loc mai mic, pentru că îi spuneam mereu să își ia o proprietate mai mică. Nici măcar nu am întrebat-o pe cât i-a vândut preotului. Noi credem că mama nu a vrut să meargă la azil. Ea a spus clar că vrea să rămână acolo, în casă. Ei, familia Bologea, sunt trecuți pe contract cu o treime din casă, iar mama cu restul. Iar în contract se spune ca ea să fie îngrijită la domiciliul ei până moare. Surpriza a fost că preotul a dus-o la azil după un an. I s-a spus că doar pe perioada de iarnă. De ce a dus-o la azil, dacă și-a luat obligația să o întrețină? Pentru ce ar fi vrut ea să meargă la azil? Dacă era frig, trebuia să îi facă focul acasă, cum s-a angajat. Zice că la azil avea trei mese calde pe zi, însă el era cel obligat să i le asigure. Așa cum era obligat să îi asigure și asistență medicală, îi chema medicul acasă sau o ducea la spital”, a mai spus nora Gabriela Teodorescu.
„Ea pe mine m-a strigat înainte de moarte. A zis: să vină băiatul! Nu a zis să vină părintele! Este înșelătorie. I-a spus mamei tot ce vrea să audă, doar ca să îi ia casa. Mama ne spunea anul trecut, ne zicea să venim acasă și după ce ea moare. OK, mama, dar unde e casa ta? Acum se construiesc acolo o spălătorie și o benzinărie. Casa era renovată, în stare bună. Starea de sănătate a mamei s-a degradat în urmă cu două luni. A avut un accident vascular anul trecut, l-a avut la câteva zile după ce i-a dărâmat popa casa cu buldozerul. Așteptăm acum răspuns oficial de la azil. Și să vedem dacă AVC-ul coincide cu data în care i-au dărâmat casa. Preotul și soția lui au venit înainte de sărbători la azil, că să facă presiuni asupra mamei. Asta după ce i-am scris părintelui Bologea un mesaj «Leapădă-te de Satana!», adică el e omul banului. În decembrie, în situația în care mama nu mai avea deja o situație medicală prea bună, familia Bologea a mers la ea să semneze nu știu ce. Ne vom duce și la Eparhie să vedem ce anchetă fac și ce ne răspund. Așteptăm documentele de la primărie și mergem pe penal pentru înșelăciune”.
Femeia a dat declarație notarială că vrea la azil, la doi ani după internare
Preotul ne-a vizitat și el la redacție pentru a ne prezenta varianta lui. A adus cu sine documente și mai multe filmări cu enoriașa sa, făcute înainte ca aceasta să moară. Slujitorul Domnului era îmbrăcat în reverendă și mirosea puternic a parfum cu note orientale. De altfel, la întrebarea noastră dacă s-a ascuns de băiatul decedatei în ziua în care acesta venise să ia moarta, preotul ne-a răspuns că era, de fapt, pe drum, în autocar. Venea dintr-o excursie, după cum am aflat noi, din Dubai. Ne-a mai explicat preotul că avea bilete cumpărate de mai mult timp și nu avea de unde să știe ce se va întâmpla cu bătrâna. Însă le făcuse procură părinților săi să se ocupe, în caz că s-ar fi întâmplat ceva. Preotul ne-a mai arătat și contractul de vânzare-cumpărare a casei și terenului, încheiat în 2016, dar și o declarație notarială încheiată pe data de 12 decembrie, cu două luni înainte ca bătrâna să moară. Pentru această declarație, un notar s-a prezentat la azilul din Topoloveni unde era internată Elena Zamfirescu, care avea o fază avansată de cancer și un anevrism cerebral la activ. În declarații, bătrâna mai spune că își dă consimțământul asupra demolării imobilului și anexelor, însă – atenție! – în același document se face mențiunea că imobilele erau demolate încă din octombrie 2018. La fel, bătrâna și-a dat consimțământul, la aceeași dată, decembrie 2019, asupra internării sale la căminul de bătrâni. Numai că internarea avusese loc cu doi ani înainte, în noiembrie 2017. Tot în aceeași declarație notarială se mai subliniază că serviciile și cheltuielile sunt suportate în totalitate de către familia Bologea Vasile Cosmin și soția acestuia, Bologea Elena Mirabela, iar pensia îi revine lunar bătrânei. De asemenea, în actul notarial semnat de bătrâna Elena Zamfirescu se mai consemnează că fiul acesteia a refuzat să presteze obligația de întreținere și îngrijire față de ea încă din anul 2016. Iar de atunci această obligație a fost prestată de familia Bologea. Prețul vânzării, după cum reiese din contractul de vânzare și întreținere încheiat în 2016 între bătrână și preotul Cosmin Bologea și soția acestuia, Elena Mirabela, este de 24.000 lei, sumă pe care vânzătoarea arăta că a primit-o în întregime. Iar cumpărătorii aveau obligația de a-i asigura întreținerea și îngrijirea la vreme de neputință și de boală cu cele necesare traiului și sănătății (hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, iluminat și încălzit locuința, medicamente, asistență medicală) pe toată durata vieții, la domiciliul din imobilul înstrăinat, „iar la deces să mă înmormânteze și să îmi facă toate obiceiurile potrivit datinilor creștinești, această obligație urmând a se stinge la data decesului meu”.
Casa a fost demolată și pe locul ei s-au ridicat o spălătorie auto și o benzinărie
„Eu o am pe dânsa în grijă de 7 ani. Din 2010 a venit dumneaei în Călinești. Fiind în apropierea casei mele, mai dădeam câte o fugă pe la ea. Îmi vorbea de băiat că era în pușcărie, dar în 2016 am făcut hârtiile pentru că dumneaei a mai fost pe la cineva ca să o ia în grijă. Eu am foarte multe filmări cu dumneaei, să se vadă că am îngrijit-o aici, cu soția mea, când îi dădea să mănânce ciorbă de burtă. Când își dorea câte ceva, îi luam. Eu am și partea asta filantropică de a face bine, nu vreau să fie laudă, însă i-am dus meniul zilei timp de 4-5 ani. Băiatul dumneaei a făcut pușcărie și, atunci când se ducea la el, îmi cerea mie bani, că nu avea decât trei sute de lei pensie. Îi mai dădeam și un borcan de miere, un cașcaval. Ulterior, când am vorbit telefonic cu el, mi-a spus că e în Anglia, că nu îl interesează, că nu mai vine în țară. În 2017, bătrâna mi-a spus că dorește să meargă la azil, unde avea trei mese calde pe zi. Pensia i-a rămas dumneaei. Eu i-am plătit azilul, timp de vreo doi ani și jumătate. Mi-era ca o mamă. Cheltuielile însemnau cam 15 milioane – medicamente, îi duceam pulpe de la KFC, că poftea, îi duceam ce îmi cerea. Îmi era dragă că zâmbea. Asistentele pot confirma că mă duceam acolo zilnic, eu, soția sau soacra mea. Nu îl judec pe băiat, dar mă doare modalitatea în care mă acuză. A vrut ajutorul de înmormântare, nici nu a participat la înmormântare. A stat o seară la priveghi. Făceau cu rândul, soția dânsului și mama mea. Bătrâna nu a fost sechestrată, a stat în biserică la noi înainte de a fi înmormântată. Mă doare, că era mama dumnealui. I-am spus că o ajut să o întrețină. I-am trimis cei zece mii pe care mi i-a cerut atunci, într-o disperare, că avea nevoie. I-am mai achitat și alte dări. Dumnealui a avut o mașină, a fost înscrisă și a făcut impozite la primărie, pe care le-am achitat tot eu. Dacă aș avea ceva de ascuns, nu aș fi venit la dumneavoastră la ziar… Dar să nu arunce cu noroi. Numai parohia vă poate spune cât am slujit-o pe bătrâna asta, un om bolnav, care avea nevoie de medicamente”. Întrebat de ce a demolat casa, deși în contractul de vânzare întreținere era specificat că se va înstrăina numai după decesul vânzătoarei, preotul ne-a spus: „Casa nu mai există, este adevărat. Nu e genul meu să stau să cerșesc, mai bine muncesc eu, cât sunt tânăr. Și soția mea a zis să facem un proiect european. M-am dus la bătrânică să îi spun și ne-a încurajat și ne-a ajutat. În locul casei este acum în desfășurare un proiect european cu o spălătorie Self Sevice, care este pe numele soției mele și al domnului Sorin Gomoiu. Vă rog să vă uitați pe pagina parohiei și să vedeți că urmare a activității mele filantropice am ridicat un centru social pentru copii. Este în construcție, suntem la un nivel avansat. Primim fonduri de la oameni, donații, merg prin țară pe la oameni și ei ne ajută…”.
Preotul Bologea: „Această bătrânică s-a ţinut morţiş de mine, nu m-am dus eu peste ea”
I-am mai adresat preotului două întrebări legitime. Prima: de ce nu i-ați dat fiului mama, să o îngroape? „În primul rând, dumneaei și-a exprimat dorința ca la mormânt să îi duc mereu câte o lumânare. Am înregistrare în care mama soacră l-a întrebat pe domnul Teodorescu (fiul, n.red.) de ce vrea să o ia. Și el a spus că pentru ajutorul de înmormântare. Vreau să îi dau și ajutorul de înmormântare, așa cum vrea el, ca să fie pace, cu toate că nu a participat, ca fiu, la înmormântare”, a venit răspunsul preotului. Și cea de-a doua întrebare legitimă: sunteți preot și este menirea și misiunea dumneavoastră să ajutați oamenii. Nu puteați să o faceți benevol? “Haideți să vă spun cum a fost în realitate. Doamna Zamfirescu a venit la mine și mi-a cerut asta. M-am gândit: dacă altcineva își bate joc de ea? Că există pe lume tot felul de oameni. Dumneaei m-a văzut că sunt alături de dumneaei. Eu merg în căminul de bătrâni săptămânal, vă dați seama că, dacă aș fi țintit câțiva bătrâni, s-ar fi observat… Dar nu a fost așa. Această bătrânică s-a ținut morțiș de mine, nu m-am dus eu peste ea. Și, revenind la întrebare, a fost o perioadă când am ajutat-o benevol, apoi m-am implicat mult mai mult. Iar cheltuielile pe care le-am făcut au fost mult mai mari decât prețul acelui teren. Și apoi, de ce să arunci cu noroi în cineva care a trudit, cineva care e harnic și își dă osteneala…?”.
Preotul Cosmin Bologea a mai luat casa unui bătrân
Acuzat, într-un comentariu pe Facebook, că a procedat similar și în cazul unui alt bătrân, vecin al Elenei Zamfirescu, Cosmin Bologea a explicat. „ Este povestea mea de viață. Am avut locuință în Topoloveni luată pe credit, în franci elvețieni. Și de la 9 milioane lei rata, se ajunsese la 24 de milioane. Ne-au executat. Exista însă o lege conform căreia, dacă cedai apartamentul, se încheia creditul. Noi nu mai aveam unde sta și bătrânelul acesta mi-a spus să vin la el, să stăm cu el. Și am stat împreună chiar un an”. După care, logic, casa i-a rămas preotului.
0 Comentarii