A avut loc săptămâna trecută, la Biblioteca Județeană Argeș, cu prilejul împlinirii a 155 de ani de la nașterea lui L. L. Zamenhof, cel care a inventat-o, i-a stabilit cele 16 reguli gramaticale și a aruncat-o în lume, în ideea că va deveni limba planetei unite, a doua pentru fiecare.
Interesul stârnit de acțiunea de la Biblioteca Dinicu Golescu, acțiune realizată în parteneriat cu Muzeul Județean Olt, s-a datorat pe de o parte ineditului perpetuu al acestui limbaj experimental, accesibil – în numai o lună, esperanto poate fi vorbită fluent – pe de altă parte, faptului că auditoriului i s-au citit poeme în esperanto – strofe din Luceafărul lui Eminescu și din volumele Elektita liriko (Lirică aleasă), al prof. univ. dr. din Slatina, Gheorghe Mihail, și Fragmentaro (Fragmentarium), al dr. ing. din Petroșani, Valeriu Butulescu.
Episoade semnificative din istoria mișcării esperantiste din România au fost deslușite de inginerii Marian Vochin, Emil Tudorache și Cristian Sabău, membri vechi și lideri ai Asociației Române de Esperanto, activi în cadrul congreselor internaționale de profil, ei înșiși cu istorii de viață care se întrețes cu istoria mișcării esperantiste.
Esperanto – în traducere, „cel ce speră” – se sprijină pe vocabularul latin, altoit cu expresii și cuvinte din fondul slav și germanic. Esperanto a fost interzisă de comuniști, în 1985, fiind considerată limbă subversivă, iar esperantiștii au primit eticheta de conspiratori, urmăriți inclusiv de Securitatea Est-Germană. Nici la ora actuală, limba aceasta internațională auxiliară nu reușește să capteze atenția statului român, în timp ce, în Republica San Marino, funcționează o Academie de Studii în Esperanto, iar în Franța este introdusă ca disciplină facultativă, în licee. Deși creată în Europa de Est, de avantajele ei se bucură țările mari ale Extremului Orient – China, Japonia, India – care-o folosesc îndeosebi în domeniul feroviar.
D.P. MARTIN
0 Comentarii