Salarii mari, peste media națională, prime de sărbători, prime de vacanță, prime de obiectiv, creșteri salariale anuale de ani buni, siguranța locului de muncă, un mediu de lucru modern și confortabil. Cam aceasta ar fi în linii foarte mari definiția a tot ceea ce înseamnă astăzi Automobile Dacia. Pentru ca tabloul să fie complet însă trebuie să mai adăugăm două ingrediente, sarea și piperul platformei de la Mioveni: un sindicat care negociază dur, mai mereu cu cartea grevei pe masă, dar și cu argumentul profitului de invidiat realizat de Renault mulțumită Daciei și o administrație care cedează foarte greu și care începând cu anul 2011 joacă și ea cartea mutării producției în Maroc sau a robotizării, argumente folosite de conducerea Dacia de fiecare dată când consideră că pretențiile sindicatului sunt exagerate. Se poate spune chiar că din momentul inaugurării fabricii din Maroc, negocierile anuale de la Mioveni au căpătat o altă nuanță și o altă evoluție. Despre cum se joacă piesa negocierilor sindicat-companie în „era Maroc” citiți în cele ce urmează.

2011: Prima amenințare cu mutarea producției în Maroc

După negocieri cu multe frecușuri și amenințări directe din partea patronatului că mută producția de la Mioveni în Maroc, sindicatele au obținut o majorare de 260 de lei, adică de 13%. Negocierile au pornit din punctul în care sindicatul ceruse o majorare de 500 de lei pentru fiecare angajat, iar francezii nu voiau să dea decât 220. În final, părţile s-au înţeles pentru 260. Majorarea din 2011 era mai mică decât cea obţinută în urma negocierilor din februarie 2010, când salariile au crescut cu 300 de lei. Astfel, constructorii de maşini ajungeau în 2011 la  salarii cuprinse între un minim de 1.360 de lei în cazul muncitorilor necalificaţi şi 8.760 de lei în cazul anumitor funcţii din managementul producţiei. Salariul mediu la Dacia era atunci, după noua grilă, de aproximativ 2.240 lei.

2012: Salarii majorate cu 210 lei

În aprilie 2012, Sindicatul Automobile Dacia (SAD) și administrația uzinei de la Colibași ajungeau la un nou acord privind creșterea salarială pe noul an. Astfel, salariații de la Dacia beneficiau de o creștere salarială de 210 lei, la care se adăuga, în afara celor 650 de lei net pe care îi primeau de Paști, o primă pentru realizarea obiectivelor fixate pentru anul 2011, în valoare de 1.240 de lei. Trebuie menționat că negocierile nu s-au rezumat doar la bani, ci și la alte drepturi prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă.

2013-2014: Proteste spontane, spectrul robotizării și majorări salariale

După mai multe săptămâni de negocieri presărate cu proteste mai mult sau mai puțin spontane SAD și conducerea Dacia ajungeau la următorul acord: angajații care lucrau ca operatori, nivelele 1-5, beneficiau de o creștere salarială de 220 de lei. Astfel, salariul mediu al unui muncitor creștea de la 2.300 la 2.520 lei. Personalul TESA, nivelele 5-7, primeau salarii majorate cu 110 lei, plus o creștere individuală de 5%. Persoanele angajate în funcții de conducere, nivele 7 și 8, beneficiau individual de o majorare salarială cu 6%. În plus, angajații uzinei din Mioveni aveau prevăzută o primă de rezultat în cuantum de 1.680 de lei. De primă beneficiau toți cei care au lucrat minimum trei luni în cursul anului 2012. În anul următor, 2014, sindicaliștii de la Dacia au obținut o creștere salarială de 180 de lei și o primă de rezultat de 1.400 de lei brut. În premieră, patronatul a introdus voalat în discuții un nou subiect care să pună presiune pe sindicaliști: robotizarea uzinei.

2015: A fost declanşat conflictul de muncă

În ianuarie 2015 la Dacia negocierile erau în impas și sindicaliștii au decis declanșarea conflictului de muncă. „Cele 60 de zile obligatorii prevăzute de lege pentru negocierea contractului colectiv de muncă au expirat, iar pentru că discuțiile au devenit sterile am decis declanșarea conflictului de muncă, am informat ITM Argeș despre aceasta și așteptăm să fim chemați la conciliere. Prima noastră nemulțumire care a fost însă acceptată de conducerea companiei era aceea că ni se propunea un contract pe doi ani iar oamenii nu doreau acest lucru. Aici am căzut la înțelegere pentru contractul la un an. În ceea ce privește salarizarea, noi am cerut o creștere de 400 de lei în sumă fixă iar conducerea a oferit 90 de lei în sumă fixă pentru anumiți angajați și o creștere în procente sau procente și sumă fixă pentru alți angajați, ceea ce este inacceptabil. Uzina a mers foarte bine în 2014, are un profit frumos, iar 2015 se prevede a fi un an foarte bun deci posibilități sunt. Mai mult, Guvernul Ponta a făcut cadou patronatelor 5% din CAS iar dacă acest 5% s-ar împărți jumătate la patronat, jumătate la angajat atunci din nou avem sursă de majorare. Mai menționez că suma de 400 de lei propusă de noi este negociabilă dar dacă nu ajungem la o înțelegere vom apela inclusiv la greva generală”, declara la vremea respectivă Ion Iordache, viceliderul SAD. Într-un final, ostilitățile au încetat înainte să se ajungă la grevă, pentru operatori și funcționari obținându-se o creștere generală la salariu de 150 lei, iar pentru personalul TESA – primul nivel de management, o creștere de 100 lei. De asemenea, se obținea și o primă de rezultat pentru 2014, în valoare de 1.410 lei, care a fost plătită în mai 2015. În plus, valoarea tichetelor cadou (pentru 8 martie și Crăciun) se modifica la 70 de lei.

2016: Creşteri salariale de 5%

Angajaţii de la Automobile Dacia beneficiau anul trecut de salarii brute mai mari cu 5%, conform noului contract colectiv de muncă, agreat între administrație și sindicaliști.
„Vineri, 5 februarie 2016, Administraţia  Automobile Dacia şi Sindicatul Autoturisme Dacia au încheiat negocierile pentru un nou contract colectiv de muncă. Părțile au convenit creşterea cu 150 de lei (5%) a salariului de bază brut la nivel de operatori.
În plus, toți angajaţii vor primi o primă pentru rezultatul anului 2015, în valoare de 1.430 lei brut, acordată în luna mai. Salariul operatorilor de la Dacia este de aproape trei ori mai mare decât la sfârșitul anului 2007 și, în 2015, a fost aproape dublu față de salariul mediu realizat la nivelul economiei naţionale. Muncitori din ţări precum Polonia, Slovacia şi Cehia au salarii medii realizate, la nivelul economiei, similare cu cele ale operatorilor de la Dacia. Salariul mediu brut realizat la sfârşitul anului 2015 a fost de 4.700 lei, incluzând salariul de bază, vechime/sporuri, ore suplimentare şi prime.
În plus față de salariu, angajații beneficiază de prime de Paști, de Crăciun și de vacanță (care, în total, reprezintă încă un salariu mediu realizat pe an), masă caldă, bonuri de masă, tichete cadou, transport subvenționat, asigurare de sănătate, bilete de odihnă și tratament și alte ajutoare. Obiectivul Grupului Renault în România este de a păstra competitivitatea industrială, în ceea ce priveşte activitatea de fabricaţie pe platforma de la Mioveni”, se arăta în comunicatul companiei referitor la negocierea noului contract colectiv de muncă.

2017: Negocieri tensionate dezamorsate la timp

Tensiuni au fost și la începutul acestui an. Într-un final însă, tensiunile au fost dezamorsate și negocierile dintre sindicat şi patronatul Dacia privind contractul colectiv de muncă pentru 2017 au ajuns la un rezultat acceptabil pentru ambele părți. Astfel, s-a decis ca angajații uzinei de la Mioveni să primească o majorare salarială de 200 de lei, o primă de rezultat de 1.450 lei, o altă primă de 240 lei în luna martie şi o creştere a valorii bonurilor de masă, cuantumul acestora fiind de 12 lei tichetul începând din martie, iar din luna septembrie de 15 lei.
„În 2016, salariul operatorilor de la Dacia a fost cu 73% mai mare faţă de salariul mediu realizat la nivelul economiei naţionale şi comparabil cu nivelul salariilor medii din ţări precum Cehia, Ungaria, Turcia sau Slovacia. Salariul mediu brut realizat de un operator la Dacia în 2016 a fost de 4.986 lei brut (salariu de bază + vechime + ore suplimentare + prime)”, se arată într-un comunicat al companiei.

Ion Iordache, SAD: „Chestiunea cu Marocul nu ne mai sperie”

Viceliderul Sindicatului Automobile Dacia (SAD) a caracterizat pentru Jurnalul de Argeș negocierile purtate cu administrația în ultimii ani: „Chestiunea cu Marocul nu ne mai sperie, nici nu cred că mai poate fi un argument, dată fiind contribuția angajaților noștri la realizările Dacia și Renault din ultimii ani, și mă refer aici în special la componenta din aceste realizări numită profit. Acest profit este cheia în care se poartă negocierile la Dacia din ultimii ani și tot acest profit ne permite să obținem condiții contractuale care să satisfacă nevoile angajaților Dacia. Pentru că, existând profit, lucrurile sunt simple, toată lumea are de câștigat, și compania, și angajații. Acest profit este cheia succesului la Dacia, un profit care se sprijină pe doi piloni, pe investitor și pe angajat, în nici un caz pe administrația de la Dacia, administrație cu care suntem în continuare în aceeași «prietenie» ca întotdeauna”.