Săptămâna trecută, în prezența unui numeros public, Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș a organizat vernisajul expoziției de fotografie „Ipostaze umane”, aparținând tânărului arhitect Sabin Prodan.Expoziţia de fotografie „Ipostaze umane” va rămâne deschisă publicului larg până la data de 12 octombrie 2014, în holul central al Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu” Argeş şi va putea fi vizitată de luni până joi, între orele 8.00-20.00, vineri între orele 8-16.00 şi sâmbăta între orele 8.00-13.00. Sabin Prodan s-a născut în Mioveni, Argeș, în urmă cu 25 de ani, a absolvit Facultatea de Arhitectură din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București. Iubind arta și frumosul, spunându-şi astfel povestea şi stilul prin imagini, Sabin Prodan are o viață activă participând la diferite workshopuri de arhitectură sau cursuri de fotografie și are un blog destinat acestei pasiuni – fotografia.
# Spune-ne povestea ta, când ai început să fotografiezi? La ce vârstă ai luat prima oară contact cu un aparat foto și care au fost primele subiecte?
– Țin minte cum eram copil și mă jucam cu un Smena, un aparat foarte popular la vremea aceea, dar nu făceam fotografie, știam doar că există undeva prin casă și din când în când, îl chinuiam în fel și chip. Deși nu prea avea ce să se strice la el, am reușit s-o fac. Primul contact cu fotografia ca artă a fost în anul 3 de facultate, când am participat la un curs opțional de fotografie, ținut de arhitectul Vlad Eftenie. Dar atunci nu aveam aparatul meu de fotografiat și am împrumutat de la cumnata mea un Fuji, doar cât să-mi fac tema pentru examen. Începutul, în adevăratul sens al cuvântului, a fost în anul 2011, când am plecat în Statele Unite ale Americii prin programul Work&Travel. Când terminam programul de muncă, mă „învârteam” pe la Cascada Niagara și pozam turiști, pescăruși…
# Ce gen de fotografie îți place cel mai mult?
– Fotografia de stradă. Din punctul meu de vedere, este cea mai sinceră și spontană, lucrezi cu ceea ce se întâmplă în jurul tău. În celelalte genuri, fotografia este cumva regizată, se caută imaginea care corespunde unei anumite viziuni. În fotografia de stradă, de cele mai multe ori, nu știi cu ce te întorci și te poți trezi în fața calculatorului cu nimic.
# Cât de greu – sau cât de uşor – îţi este să te apropii de oameni când eşti cu aparatul la gât ?
– Depinde. Depinde de oamenii față de care vreau să mă apropii, de locul în care mă aflu. Într-o zonă turistică, unde lumea se așteaptă să vadă oameni cu aparate la gât, este foarte ușor să te apropii și oamenii sunt destul de relaxați. În alte locuri, oamenii sunt ceva mai rigizi și dacă simt că nu am cum să fiu suficient de subtil, renunț la cadrul respectiv, doar e și mâine o zi.
# Povestește-ne puțin despre proiectul tău „Ipostaze umane”. Ce înseamnă pentru tine această expoziție?
– Acest proiect a început să capete formă în noiembrie 2013, când mi-a fost oferită ocazia de a expune împreună cu un alt fotograf, Emi Cercel, o serie de fotografii în cadrul Secției de antropologie a Muzeului „Grigore Antipa” București. Din acea expozitie, cinci fotografii sunt prezente și aici. Prin acest proiect îmi propun să descriu o gamă cât mai complexă de sentimente, trăiri, evenimente care fac parte din viata mea. De aceea, am selectat imagini care înfățișează situații cât mai diverse: copii – vârstnici, joc – căsătorie – protest, scene cu oameni în prim-plan, dar și în care oamenii se pierd în raport cu peisajul urban.
Miruna Matei
0 Comentarii