În lipsa unei istorii a Piteștiului, aducem și noi câteva contribuții, prezentând cum arăta Piteștiul acum 150 de ani.
În 1875, orașul cuprindea cam 1500 de case și 10 biserici, două școli primare de băieți cu câte patru clase, două școli de fete cu câte trei clase fiecare și un gimnaziu cu patru clase. Populația era de cca 15.000 de locuitori de mai multe naționalități (română, germană, greacă, israelită, armenească, turcă, bulgărească, albaneză, italiană și rromă).
Din punct de vedere administrativ, era împărțit în patru sectoare, pe culori, avea 35 de străzi, dintre care se remarca un bulevard care începea de la „gara cailor furați” și străbătea întregul oraș, o grădină publică, un teatru și două piețe publice. Alimentarea cu apă se făcea prin puțurile care existau prin curți, precum și prin cele cinci fântâni ce se găseau pe străzile principale, iar iluminatul se făcea cu peste 350 de lămpi cu petrol deservite de lampagii.
Pe raza orașului existau 20 de birturi, 50 de băcănii, o tipografie, două cazărmi pentru armată, un penitenciar și un spital cu 35 de paturi.
Pe lângă negustorii stabili, mai trăgeau la hanuri și negustori în trecere, precum pe la hanul „Buliga” care se afla lângă biserica Buliga (mai apoi, Palatul Administrativ/Muzeu), hanul „Bizbik”, aflat pe străzile Sf. Vineri și Kogălniceanu, hanul „Cuțitaru” (tot pe Sf. Vineri) și hanul „Episcopiei” (unde se află Prefectura de azi).
Principala piață a orașului se găsea cam pe locul unde se află azi Casa Armatei și Poșta (veche), întinzându-se până pe str. D-na Bălașa. Numeroase barăci ale negustorilor erau așezate de-a lungul gârlei Scoroboaia, care cobora peste actualul bulevard al Republicii, cotea pe str. D-na Bălașa, ajungea în piața Sf. Gheorghe și de acolo, pe str. Industriei, pornea spre râul Argeș. Din 1869, după demolarea Hanului Episcopiei, se hotărăște mutarea pieței pe locul fostului han.
Pe lângă târgul săptămânal se mai făcea și un bâlci anual – primăvara, prin mai. Târgul se făcea mai întâi pe platoul de lângă cimitir și i se spunea „târgul din deal” sau „târgul din afară”. În 1875 s-a înființat și așa-zisul „târg din vale” (i-a rămas numele!), ce a devenit o importantă piață săptămânală a vitelor și cerealelor. Acest loc se mai numea și „Curtișoara”, pe motiv că aici s-ar fi aflat un punct de vamă pentru un al doilea pod ce se afla peste râul Argeș.
Citește și Septembrie cu serviciu religios şi pălării la Muzeul Câmpulung
0 Comentarii