Cea mai veche creație din istoria actualei civilizații este „Epopeea lui Gilgameș” din Mesoponamia, una scrisă în versuri. Tot în versuri este scris și „Imnul lui Akhenaton” din Egiptul antic. „Vechiul Testament” este tot o poezie. „Rig Veda”, la fel. Homer își scrie „Iliada” și „Odiseea” în versuri. Chinezii concep și ei „Cartea cântecelor”. Pe scurt, poezia a fost înaintea prozei, a dramaturgiei, a altor forme de exprimare artistică. Oricât ar sări ca arși adepții diverselor curente avangardiste/moderniste/post și ultramoderniste, la început a fost Poezia, iar ultima formă de creație ce a cuprins ÎNTREG mapamondul a fost haiku-ul. Fără tam-tam.
De-a lungul timpului, pentru că deja se poate vorbi de o istorie, inteligența artificială (A.I.) a căpătat o definiție tot mai clară și a evoluat de la a avea o anumită formă de inteligență la a avea capabilitatea de a acționa autonom, utilizând o cantitate uriașă de date și de a reutiliza experiențele și amintirile anterioare pentru a lua decizii mai bune pe viitor.
Elementele pe care se bazează inteligența artificială au cunoscut recent îmbunătățiri semnificative, iar acestea sunt reprezentate de conceptul de Big Data, algoritmi și noi capacități de procesare a datelor. Progresul exploziv pe care l-a avut inteligența artificială în ultimii ani a sporit rolul acestei tehnologii, folosindu-se azi în mai toate domeniile.
Deoarece A.I. se bazează pe tehnologii avansate, întâlnim tot mai des prin studii termeni precum „învățare automată”, „robotică”, „automatizare”, „surse de date foarte mari”. Inteligența artificială a fost integrată și aplicată în multe sectoare economice, ca, de exemplu, în producție, logistică, medicină, educație, șah și transport. Dar și în artă.
Citește și Cântăreaţa Lavinia Furtună a lansat piesa de nuntă „Naşa”
Ajunși în acest punct, am pus robotul să ne creeze câte un haiku pornind de la un element definitoriu al acestuia, anotimpul. Iată cele patru anotimpuri create instantateu, comanda fiind explicită, de către A.I. sub formă de haiku:
Înflorind grădini,
Primăvara zâmbește,
Viața se trezește.
xxx
Soare în zenit,
Râuri de sudori curgând,
Vara își arată.
xxx
Frunze cad ușor,
Culori calde se presară,
Toamna e-n zbor.
xxx
Zăpadă în zbor,
Fulgi albi dansează în vânt,
Iarna ademenește.
Și uite așa, la moartea poeților nu plânge nimeni. A.I. nu plânge. Viitorul creației e asigurat! Cu A.I. se încheie bucla imaginată de Eminescu în „Epigonii”: „Toate-s praf… Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.”
P.S. Să rugăm A.I. să ne scrie și un articol despre situația din județul Argeș? Nu. Că ne pierdem cărțile de muncă și drepturile de autor!
Citește și Ritmuri de trap pe scena Analogue. Ian vine la Mioveni
0 Comentarii