România ocupă antepenultimul loc în lume şi ultimul loc în Europa cu privire la statusul profesorilor în societate

În articolul „Viața la țară prin oglinda educației”, publicat cu ceva vreme în urmă de Jurnalul de Argeș, stă scris negru pe alb: „Starea sistemului educațional este considerată rea și foarte rea de 78% dintre participanții la Barometrul de opinie publică al Academiei Române (2019). Ce i se reproșează educației românești? Lipsa siguranței în școli, dotarea necorespunzătoare, numărul mare de elevi în clasă, numărul mare de materii, incompetența/indiferența profesorilor, salariile mici, indisciplina elevilor, gradul de intoleranță, politizarea actului educațional și corupția”.

Citește și Viața la țară prin oglinda educației

Din revista „Tribuna Învățământului”, spicuim din declarația unui profesor-sindicalist: „Potrivit unui studiu realizat de Fundația Romanian Business Leaders și D&D Research, dat publicității la începutul lui 2018, România ocupă antepenultimul loc în lume și ultimul loc în Europa în ceea ce privește indexul global al statusului profesorilor în societate, index generat în baza locului ocupat de învățători și profesori în topul ocupațiilor, a nivelului salariului, a încrederii profesorilor în a le recomanda propriilor copii să devină profesori și a evaluării respectului acordat profesorilor de către elevi”.

Dragi cititori, aceasta este situația învățământului românesc, ba chiar un pic mai rea, că a trecut ceva timp de când s-au făcut aceste studii. Iar timpul nu este prietenul învățământului românesc, lucru dovedit. Și atunci, ce ne facem? Există vreo soluție?
Iar răspunsul la această întrebare este cum nu se poate mai simplu: soluția este respectarea legii. Avem o lege, încă din 2011, care prevede alocarea a minimum 6% din PIB pentru domeniul învățământ, plus încă minimum 1% pentru domeniul cercetare. Așadar, Ministerul Educației și Cercetării trebuie să aibă alocat, prin legea bugetului, minimum 7% din PIB.

Citește și Liderul SIPA Muntenia, Adrian Voica, scrisoare deschisă către guvernanți: Învățământul este „Cenușăreasa” salarizării în România !

Însă, cam la fix o lună după ce a fost învestit și a jurat cu mâna pe Biblie „să respecte Constituția și legile țării”, Guvernul Ciucă a dat ordonanța de urgență 130/2021 prin care a amânat respectarea legii învățământului din 2011 până la sfântu’ așteaptă. Bine, la mișto a pus ca termen anul 2023, pentru aburirea electoratului compus și din profesori.
Vizavi de statusul profesorilor români, merită subliniat că în Japonia atitudinea față de profesori este foarte respectuoasă, aceștia bucurându-se de un statut social foarte înalt și de un mare prestigiu. Se spune chiar că profesorii sunt singurii care nu se înclină în fața împăratului, pentru că japonezii consideră că fără dascăli nu ar exista împărați.

Citește și Dosar penal pentru un profesor din Argeș. Este acuzat de purtare abuzivă

La cele spuse mai sus se adaugă că România este pe ultimul loc în UE la bugetul alocat pentru educație. Hai, bine, să nu fie 11% din PIB, cât e în Finlanda, însă în aproape toate țările este alocat pentru educație un buget mai mare de 6%. Îmi imaginez cum a hăhăit președintele țării din 2011 când a promulgat legea învățământului, cu acel „minimum 6%”, el care declarase că „școala românească scoate numai tâmpiți”. Și cum a hăhăit de fiecare dată când legea aceasta nu a fost respectată în țara condusă de el. Viața bate filmul!

P.S. 1: Propun modificarea jurământului de credință al demnitarului român: „Jur să modific legile țării așa cum vrea mușchii mei”.
P.S. 2: Guvernanții știu sigur că nu se vor încasa nici jumătate din banii din PNRR.

Citește și Testarea în şcoli îi irită pe toţi: elevi, profesori şi sindicalişti / Adrian Voica, liderul SIPA Muntenia: „Nimeni nu are dreptul să practice o meserie în afară de cea în care este acreditat”