# Sîmbătă, 10 septembrie. Din ce în ce mai multe campanii publicitare îi vizează pe tinerii români, consumatori importanţi de telefonie mobilă, dulciuri, fast food, internet şi călătorii. Chestia nouă e că produsele şi serviciile sînt asociate cu România şi cu românii dinainte de 89. Studiile sociologice au arătat că noile generaţii acceptă cu simpatie lucruri „vintage”, de care îşi amintesc ca prin ceaţă sau, mai degrabă, de care au auzit de la părinţii lor nostalgici. Astfel, campaniile pentru îngheţata „Napoca”, ciocolata „Rom” şi băutura carbo-gazoasă „Pepsi” fac referire direct la trecutul produselor. Alte campanii, inclusiv cea de promovare a României, desfăşurată de MDRT, invită consumatorii să-şi redescopere ţara – mai precis să facă SPA şi shopping, în decoruri mioritice. După cît se pare, strategia funcţionează. Nu numai sexul vinde, ci şi falsele amintiri din copilărie. România de ieri a devenit „cool”, zic tinerii, iar publicitarii le ţin isonul. O fi. Cînd îmi aduc aminte de „adidaşii” din măcelăriile lui Ceauşescu şi de „calculatoare”, de pungile cu gheare şi de „oaia cu chiloţi”, mie îmi trece orice nostalgie!
# Duminică, 11 septembrie. În biserica din Urşani Vîlcea, patruzeci de ţărani te privesc din fresca pronaosului, pictaţi în straiele lor lungi şi albe, de la 1800. Sînt ctitorii lăcaşului, strămoşii care nu vor să coboare în uitare. Toţi poartă mustăţi lungi şi-şi ţin mîinile în poziţii rituale. Vătaful Ion Urşanu, căpetenia, are cămaşă cu horbote, sub un anteriu greu. Soaţa lui ţine un trandafir în păr. N-am fost niciodată o ţară de barbari… Din bătrîni se povesteşte că, în zidul bisericii, s-ar fi aflat ascunsă o oală cu aur, rămasă de la haiducul Florea Urşanu. Comoara ar fi fost găsită de marele om politic I.G.Duca, care ar fi avut curiozitatea să cerceteze scripte prăfuite, din arhivele Băncii Populare. Astfel, ar fi aflat că aurul era ascuns în spatele figurii unuia dintre cei 40 de ţărani. În decembrie, o rază de lumină, strecurată printr-o firidă, ar fi căzut exact pe faţa acelui ţăran. Se mai spune că aurul i-a folosit lui Duca pentru acte de caritate dar şi pentru intrarea în politică. Însă n-a scăpat de blestemul comorii, ştiut fiind sfîrşitul său tragic şi sîngeros. Astăzi, mormîntul marelui om politic liberal se află în biserica Urşani, păzit, ironia soartei, de o mare imagine a Arhanghelului Mihail, patronul ucigaşilor săi.
# Luni, 12 septembrie. Din nou, e freamăt pe burse. Grecia anunţă că mai poate face plăţi doar o lună, mari bănci franceze îşi văd scăzut ratingul, francul elveţian e oprit de la creştere! Nu mai înţeleg nimic din toată agitaţia. Parcă sectorul financiar a divorţat de cel productiv, după 500 de ani de căsnicie, şi-l trage acum prin procese, cerînd pensie alimentară !
# Marţi, 13 septembrie. Charles Handy, un guru al gîndirii economice, aseamănă companiile cu elefanţii şi pe antreprenori cu puricii. „Pentru tineri este bine să înceapă să lucreze pentru un elefant, pentru că în acest fel vor învăţa şi cum se fac afacerile. Dacă vrei să contribui la crearea de telefoane mobile sau dacă vrei să construieşti avioane, trebuie să ai o organizaţie în spate. Multor oameni le place puterea, influenţa. Dacă îţi doreşti acest lucru, ar trebui să rămîi într-o companie. Important, însă, este să ştii cînd şi dacă trebuie să te opreşti. În momentul în care te simţi prea confortabil cu ceea ce faci, dacă dimineaţa nu ai un gol în stomac de emoţie cu gîndul la ziua de lucru care urmează, înseamnă că nu mai înveţi nimic în locul în care te afli şi a venit vremea să schimbi ceva”.
# Vineri, 16 septembrie. Dacă vrei să înţelegi generaţiile, tinere sau mai vîrstnice, priveşte-le idolii – actori, cîntăreţi, sportivi. Ei întruchipează valorile, aspiraţiile şi visurile. Ei sînt cei care înfăptuiesc ceea ce noi ne-am dori să facem şi nu vom avea niciodată curaj… Politicienii – nu ! Politicienii reprezintă, mai curînd, cel mai mic numitor comun al unor populaţii. Politicienii nasc invidie, idolii trezesc veneraţie. Vedetele de cinema descriu mai bine „parfumul timpului” decît guvernele. Hai să ne amintim: la început a fost Orson Welles, cu a sa revoltă împotriva rechinilor finanţelor, marii bogătaşi ai Americii. Apoi s-a ridicat pe firmament steaua lui John Wayne, iubitul generaţiilor războiului, simbolul eroismului şi tăriei de caracter. După ce lucrurile s-au aşezat, tinerii nu s-au mai regăsit în societatea construită de bătrîni – începea era rebelilor fără cauză, a lui James Dean şi a lui Marilyn Monroe, sfîrşită tragic, în sînge, sinucidere şi droguri. Supravieţuitorii, puţini la număr, încărunţiţi şi înţelepţiţi, au devenit activişti ai drepturilor cetăţeneşti – Jane Fonda e un exemplu… În fine, anii 90 propun o nouă retorică eroică, cu ai săi musculoşi Bruce Willis, Van Damme şi Schwarzenegger, dar şi o nouă revoluţie hedonistă, cu eroi efeminaţi precum Leonardo di Caprio. Acum, intraţi bine în cel de-al treilea mileniu, parcă ne întoarcem la valorile „macho”, cu Daniel Craig, ultimul James Bond… Cristian Cocea
0 Comentarii