„Contele CAGLIOSTRO a fost astăzi în vizită la Biblioteca Județeană Argeș. A călătorit cu inima secolului 18, ca să ne vindece de fricile secolului 21. Romanul AUROREI DUMITRESCU are forță, are stil, preface informația brută în aur pentru toate mințile cu ferestrele deschise. Aurora și Contele au fost însoțiți, cu gândul și cuvântul, de Nicolae Marinescu – directorul revistei de cultură craiovene ”Mozaicul” – și de criticul literar Maria Cristina Gelep”, spune – în miniprezentarea volumului CAGLIOSTRO (editura Aius, Craiova, 2018) – poeta Popescu Denisa, care trebuie adăugată și ea celor doi care au vorbit despre carte.
Lansarea volumului s-a petrecut în ziua de 10 decembrie, în prezența câtorva iubitori de literatură, dintre care îi amintesc pe Dan Drăgoi, Vasile Ghițescu și subsemnatul.
În cuvântul său, profesorul Nicolae Marinescu ne-a declarat că „Aurora este un autor excepțional, chiar dacă este atât de tânără. Primele ei două cărți valorifică experiența biografică. Instrucția culturală și educația Aurorei s-au topit într-un mod fericit în CAGLIOSTRO. Acesta este un roman de ficțiune puternic. Ea scrie atât de bine, încât totul devine metaforă, simbol, parabolă. Și atunci parcă nu mai este vorba de nimic concret… Autoarea trece repede de la epoca în care a trăit contele-medic la epoca noastră, iar firul narativ se susține. Personajul iubește, urăște, își pune întrebări. Omul acestui roman este un om universal. Romanul este, cumva, atemporal, pentru că el vorbește despre un om care în orice epocă își pune aceleași întrebări și oferă aproape aceleași răspunsuri. Acesta este un roman al secolului XXI.”
Autoarea a completat toate acestea cu faptul că, pentru scrierea romanului, i-au fost de mare ajutor informațiile oferite de un volum al Cătălinei Niță. Pe de altă parte, ficțiunea românească a fost provocată de vizitarea celulei în care a fost închis, fără niciun motiv temeinic, contele medic Cagliostro. Un buchet proaspăt de flori i-a spus prozatoarei că amintirea și respectul față de acest om nu s-au stins nici după atâta timp. În celula aceea putea sfârși, în fond, oricare dintre noi… Oricare dintre noi care ar fi avut de spus lumii ceva.
Virgil DIACONU