Web Analytics

Roibu de la Oltchim dezvăluie că reprezentanţii acţionarului minoritar PCC i-au propus să-şi trădeze ţara

de | 30.12.2010 22:06 | Dezvăluiri

Când un om de talia lui Constantin Roibu, directorul general de la Oltchim, îţi dezvăluie într-un interviu că a fost ameninţat cu dispariţia fizică, dacă se va încăpăţâna să redeschidă Petrochimia de la Piteşti, te întrebi în ce ţară trăim. Şi când acelaşi om, care se confundă cu istoria industriei petrochimice din România, adaugă că a fost ţinta unei acţiuni concertate prin care i s-a cerut să-şi trădeze ţara şi să predea pe tavă Oltchim către acţionarul minoritar PCC, demersul jurnalistic capătă accente dramatice. Ajungi chiar să te întrebi dacă mai există instituţii ale statului român care să apere statul român şi pe cei care refuză să-şi trădeze ţara. Chiar să nu fi învăţat nimic noi, românii, din istoria recentă? Aceasta este întrebarea cheie pe care o pune acest interviu, pornind de la dezvăluirile absolut stupefiante ale unuia dintre cei mai titraţi manageri din România. Ceea ce prezintă Constantin Roibu este atât de grav, încât acest material ar trebui să fie preluat de toate agenţiile de presă şi apoi supus dezbaterii publice. Capitalismul e dur, iar bătălia pentru repornirea Petrochimiei din Piteşti (de care depinde nu doar supravieţuirea Oltchim, ci şi a unei părţi importante din sistemul de securitate  energetică a României) trebuie să coalizeze, din punctul nostru de vedere, toate forţele politice şi parlamentare din judeţele Argeş şi Vâlcea. 
# De ce întârzie repornirea Arpechim, deoarece s-au născut fel de fel de speculaţii?
– Lucrările de revizie a instalaţiilor sunt finalizate, practic le putem porni imediat. Dar, din păcate, nu avem fondurile necesare pentru asigurarea materiilor prime. Ne lipseşte capitalul de lucru. Piteştenii, şi de altfel toată lumea, trebuie să ştie că Oltchimul a cumpărat Petrochimia Arpechim exclusiv cu forţe proprii. Nu am primit niciun credit de nicăieri, nici un fel de garanţie de la vreo bancă sau de la statul român. Din păcate, din cauza acţiunilor ostile ale acţionarului minoritar al Oltchim, e vorba de firma PCC, care deţine 12,15 %, finanţarea de la bănci e foarte greu de obţinut în momentul de faţă, dacă nu chiar imposibilă.
# Dar se vorbea, la un moment dat, de un credit de 60 milioane euro. În rândul angajaţilor de la Arpechim a fost lansat zvonul că aceşti bani s-au primit,  numai că dvs şi Oltchimul i-aţi fi mâncat…
– Nu, niciodată nu s-a luat acest credit de 62 milioane de euro. A fost o încercare de a ne finanţa, în 2009, cu Eximbank-ul şi Comisia Interministerială pentru garantarea acestui credit. Însă, în urma acţionării în instanţă de către PCC, acest credit a fost blocat şi nu s-a mai putut accesa. Repet ce am spus mai devreme. Din păcate, Oltchimul nu a beneficiat de niciun ban şi de nici un credit garantat de statul român pentru cumpărarea şi repornirea Petrochimiei de la Piteşti. A trebuit să ne descurcăm singuri.

„PCC ne-a reclamat la Comisia Europeană că am preluat Petrochimia de la Piteşti”

# Să înţeleg că nu puteţi accesa credite şi nu puteţi primi fonduri pentru repornirea Petrochimiei de la Piteşti şi dezvoltarea Oltchimului din cauza hărţuielii sistematice la care vă supune acţionarul minoritar PCC?
– Exact. Au ajuns să ne reclame inclusiv la Comisia Europeană pentru preluarea Petrochimiei de la Piteşti. Oltchim a luat un credit de 8,5 milioane de euro de la CEC Bank pentru efectuarea reviziei la Petrochimia Arpechim, iar PCC a reclamat că acesta este un ajutor de stat pe motiv că această bancă ar aparţine statului român. Nu este adevărat, e vorba de un credit comercial între două entităţi, dat în condiţii de piaţă, fără niciun fel de privilegiu. Numai că PCC-ul se comportă ostil şi ne reclamă peste tot ca să ne blocheze activitatea. Ei doresc să ţină preţul acţiunilor Oltchim cât mai jos pentru că intenţia lor este să preia pachetul majoritar pe care-l deţine statul, la societatea noastră, pe un preţ cât mai mic .
# Ce se ascunde, de fapt, în spatele înverşunării PCC ca Oltchimul să meargă bine?
– Păi, în situaţia în care Oltchimul porneşte Petrochimia de la Piteşti, societatea trece pe profit şi automat valoarea pe bursă va creşte. Dacă, astăzi, valoarea Oltchimului pe bursă este undeva în jur de 16 milioane de euro, în momentul în care începi să funcţionezi la capacitate şi să realizezi profit, lună de lună, preţul acţiunilor va creşte, iar PCC ar trebui să plătească mult mai mult, dacă va dori să achiziţioneze pachetul majoritar de la statul român. În 2007, atunci când PCC-ul a cumpărat de pe bursa de la Bucureşti un pachet de 1% la Oltchim, valoarea noastră medie pe bursă era de 1 miliard de euro. Ba chiar a existat un vârf, în decursului lui 2007, în care pachetul Oltchim a fost cotat şi la 1,5 miliarde euro. Iar funcţionarea fără Petrochimia de la Piteşti, aşa cum cere PCC-ul, este o aberaţie deoarece materiile prime de bază, etilena şi propilena, sunt asigurate din instalaţiile de la Piteşti. Mai ales că pentru etilenă nu mai există altă sursă în România şi Piteştiul a rămas singurul producător de etilenă din ţara noastră. Iar transportul de etilenă este interzis în UE pe cale auto, iar cel pe calea ferată este foarte scump. În ceea ce priveşte propilena, Oltchimul este un consumator de 15.000 de tone pe lună, iar în afara Piteştiului, din România şi din ţările din jur, nu se pot asigura 15.000 de tone. Toate instalaţiile din Oltchim sunt într-un flux continuu, sunt legate între ele, practic, în situaţia în care nu ai etilenă şi propilenă nu poţi funcţiona nici cu celelalte instalaţii. Acest lucru conduce la funcţionarea Oltchimului, la doar 30-40 % din capacitate. Ei bine, cu toată această capacitate redusă de funcţionare, noi am reuşit să ne păstrăm personalul, să cumpărăm Petrochimia de la Piteşti şi să facem şi revizia. Cum v-am spus, facem eforturi disperate în acest moment să găsim banii necesari ca să pornim la întreaga capacitate. Pentru informarea dvs şi a cititorilor Jurnalului de Argeş, costul materiilor prime şi a utilităţilor pentru funcţionarea integrată, atât ale instalaţiilor Oltchim, cât şi a celor de la Piteşti, ale Petrochimiei, înseamnă 50 milioane de euro, în contextul în care noi suntem capabili să realizăm o producţie de 70 milioane de euro.
# Asta în cazul unui circuit normal, nu în ziua de astăzi…
– Evident, în cazul unui circuit normal. În ziua de astăzi funcţionăm undeva în jurul unei medii de 27-28 milioane de euro cifră de afaceri. Iar în urma unei conjuncturi de piaţă favorabile, respectiv creşterea preţurilor, în special la sodă caustică, am reuşit să realizăm profit în ultimele două luni de zile, dar, repet, nu este o treabă permanentă, ci una conjuncturală. Fiindcă este imposibil să rezişti în actuala conjunctură mondială, dacă funcţionezi la doar 40% din capacitate, cum e cazul nostru. Mai mult decât atât, noi suntem lideri de piaţă la unele produse, iar produsele noastre sunt acceptate şi recunoscute pe piaţa externă, fiindcă, trebuie să ştiţi, 75% din producţia noastră merge afară.
# Tot acest război ascunde, de fapt, o bătălie pentru piaţă…
– Normal că e o bătălie pentru piaţă deoarece PCC-ul, dincolo de faptul că este un acţionar minoritar al Oltchim, este şi un concurent pe piaţă. PCC-ul are în Polonia o fabrică cu acelaşi profil ca al nostru, deşi de o capacitate mai mică. Rokita se cheamă fabrica lor şi produce sodă caustică, clor, acid clorhidric, propenoxil, polioli, deci e foarte clar că pe acest segment de piaţă suntem şi concurenţi. Interesul lor e dublu în tot acest război, pe de o parte să elimine un concurent, iar pe de alta, în contextul în care reuşesc să ia pachetul majoritar de la Oltchim, devin cel mai important jucător în domeniul producţiei de propenoxil, polioli, sodă caustică, etc, din toată Europa Centrală şi de Est.

„Normal ar fi ca statul român să-şi apere proprietatea”

# Deci toată bătălia cu PCC are aceste conotaţii…
– Aşa este, în lumea capitalistă viaţa este foarte dură. Însă normal ar fi ca statul român, care este acţionar majoritar în Oltchim, prin structurile de specialitate pe care le are, să-şi apere proprietatea. Nu este normal ca doar eu şi managementul Oltchim să fim singurii care luptăm pentru proprietatea statului român.
# Vă referiţi la guvern şi la serviciile secrete?
– La toate, fiindcă statul român are nişte structuri prin care lucrează şi este foarte normal să se ocupe serios de această problemă. În momentul de faţă, Oltchimul, împreună cu Petrochimia de la Piteşti, a rămas singurul combinat petrochimic în viaţă din România. Iar produsele pe care le fabricăm noi sunt produse strategice fiindcă, de o serie de produse din gama Oltchimului, este dependentă industria energetică din România. Şi asta, pentru că tot ce înseamnă energie electrică înseamnă producţie de sodă caustică, înseamnă producţie de acid clorhidric. Ce ar înseamna ca, în condiţiile în care Uniunea Europeană acordă fonduri importante pentru refacerea infrastructurii din România, să te apuci să aduci din import tot ce înseamnă materie primă pentru conductele de apă, gaze şi canal, de exemplu? La fel, industria alimentară şi cea de medicamente sunt dependente de produsele pe care noi le fabricăm la Oltchim. Ar fi mare păcat să dispară Oltchimul ca producător, mai ales că este unul din producătorii unici în zonă pentru că avem produse pe care nu le fabrică nimeni în România sau în jurul ei. Mai mult, prin exportul nostru, contribuim decisiv la echilibrarea balanţei valutare a României.
# Să înţeleg că Oltchimul este vital pentru sistemul de securitate energetică a României.
– Aşa este, este vital pentru că nu există centrală electrotermică să nu consume sodă caustică, acid clorhidric şi celelalte. Sunt puţine fabrici în România care să aducă atâta valută în ţară aşa cum o face Oltchimul, la o funcţionare normală.

„Oltchim a adus în ţară, în 2008, peste 400 milioane de euro”

# Şi cam câtă valută aduce Oltchimul?
– În noiembrie 2008, când s-a oprit furnizarea de propilenă de la Piteşti, cifra de afaceri a Oltchimului a fost de 528 milioane euro. Faceţi şi dvs o socoteală cât înseamnă un export de 75%, adică vreo 400 milioane de euro, bani care au intrat în România. Au fost făcute  nişte calcule de către Ministerul Economiei conform cărora, prin pornirea la capacitate a Oltchimului, PIB-ul României creşte cu 1 până la 1,5%.
# Câţi salariaţi aveţi la Piteşti, în acest moment?
– În momentul de faţă, la Piteşti avem în jur de 600 de salariaţi, iar în momentul în care vom funcţiona cu toate instalaţiile vom ajunge la 850 de salariaţi. Plus că, în momentul în care ne vom pune pe picioare la Piteşti, intenţionăm să mărim capacitatea pirolizei şi să dezvoltăm o serie de produse pe care România le importă astăzi. Tot ce am gîndit noi ca strategie este foarte logic şi foarte bine structurat. E păcat să ai materii prime în ţară şi să nu le foloseşti. Şi să ajungi să îţi închizi o activitate de petrochimie pentru că aşa vrea un acţionar minoritar care are alte interese, nicidecum  dezvoltarea Oltchimului.
# Aţi declarat că PCC-ul a făcut presiuni inimaginabile asupra dvs. În ce au constat aceste presiuni?
– PCC-ul a încercat de mai multe ori să mă atragă de partea lor, ca să fiu de acord cu strategia lor.
# În ce sens au încercat? Au vrut să vă cumpere?
– În sensul de a fi de acord să pună mâna pe pachetul majoritar de acţiuni de la Oltchim şi, bineînţeles, să nu mai plătească niciodată datoria către statul român. Bineînţeles că nici eu şi nici alţi colegi din managementul Oltchim n-am fost de acord cu aşa ceva. Şi de aici au început o serie de atacuri în presă împotriva mea şi a altor colegi. De patru ori au încercat cei de la PCC  să mă schimbe, convocând Adunarea Generală a Acţionarilor, şi n-au reuşit. Au mers până acolo încât să-mi spună în faţă că în anumite perioade, în anumite ţări din Europa de Est, când un director general al unei întreprinderi se opunea ca un acţionar minoritar să preia pachetul majoritar de acţiuni, el dispărea. Dar, mă rog, nu asta este problema…
# Deci au mers şi la ameninţari privind siguranţa dvs fizică?
– Da, cei de la PCC au făcut inclusiv asemenea afirmaţii. (Pe surse, am aflat că ţara pe care cei doi administratori polonezi, Preussner şi Zaremba, au dat-o ca exemplu de dispariţie fizică a unor directori de întreprinderi este Rusia, iar de faţă a mai fost şi juristul de la Oltchim, n.n)

„Dacă aşa mi-o fi scris, să dispar în felul acesta…”

# Vă temeţi pentru siguranţa dumneavostră?
– Nu. Nu mă tem pentru că, dacă aşa mi-o fi scris, să dispar în felul acesta, nu te poţi opune soartei. Dar atâta timp cât ştiu că apăr o cauză dreaptă şi că ceea ce fac este legal şi este pe linia bunului mers al Oltchim şi în interesul celorlalţi acţionari, care nu sunt de acord cu cei de la PCC, am conştiinţa împăcată.
# Sunt ziarist şi vreau să traduc sută la sută lucrurile foarte grave pe care mi le-aţi dezvăluit. Să înţeleg că cei de la PCC v-au cerut să vă trădaţi ţara şi interesele statului român?
– Da, au încercat de mai multe ori să mă atragă de partea lor, să colaborez cu ei. Şi anume să-i ajut să preia pachetul majoritar de acţiuni de la statul român şi, după aceea, societatea să nu mai plătească datoria către statul român.
# Păi şi asta nu echivalează cu un act de trădare?
– Bineînţeles că e trădare. Iar ceea ce vă relatez acum, acest punct de vedere al lor, este exprimat şi în CA din 2008 de către reprezentantul firmei PCC. Asta este şi strategia lor că, dacă ar pune mâna pe pachetul de acţiuni, s-ar judeca apoi cu statul român ca să nu plătească datoria. Iar un asemenea proces ar conduce la blocarea Oltchim către orice fel de sistem de creditare şi finanţare şi ar însemna practic distrugerea societăţii. Nimeni nu ar mai acorda nici un credit Oltchimului, în cazul unui asemenea proces.Iar acest lucru este inadmisibil şi eu nu voi putea fi niciodată parte într-o asemenea conspiraţie.
# Vă simţiţi protejat suficient, în acest moment, de către statul român?
– Mă rog, nu pot să spun că nu sunt protejat deoarece protecţia mi-o fac şi singur, prin ceea ce întreprind. Însă lucrul pe care îl aştept de la statul român este ca organismele de specialitate să se implice în apărarea proprietăţii statului român

„Vreau să fac o întâlnire cu toţi parlamentarii de Argeş”

# E adevărat că intenţionaţi să faceţi o întâlnire la Piteşti cu autorităţile judeţului şi cu parlamentarii de Argeş pentru salvarea Petrochimiei?
– Da. Vreau să fac, imediat după sărbători, o întâlnire cu autorităţile locale din Argeş şi cu parlamentarii acestui judeţ şi acelaşi lucru îl voi face şi cu cei din Vâlcea. De altfel, am citit în ziarul dvs că unul dintre motivele pe care le-a invocat preşedintele OMV, dl. Wolfgang Ruttenstorfer, pentru faptul că Rafinăria de la Piteşti nu funcţionează, ar fi şi slaba implicare, lobby-ul insuficient, făcut de parlamentarii de Argeş. Asta, prin comparaţie cu cei de Prahova care au făcut un extraordinar lobby pentru salvarea rafinăriei de la Petro-Brazi.
# Când preconizaţi, mai exact, că va avea loc această întâlnire?
– Undeva la jumătatea lunii ianuarie.
# Aveţi în gând să preluaţi şi rafinăria de la Piteşti?
– Da, intenţia noastră este să cuplăm petrochimia de la Piteşti cu rafinăria. Dar vă daţi seama că, până nu pornim Petrochimia, îmi este practic imposibil să mă ocup şi de preluarea rafinăriei.
***

Bătălia pentru Petrochimie, în date şi cifre

– prin repornirea Petrochimiei, s-ar salva locurile  de muncă ale celor peste 600 de piteşteni de pe platforma Arpechim, aflaţi actualmente în şomaj tehnic
– mai mult, Constantin Roibu spune că s-ar face angajări până la limita de 850 de posturi, cât ar fi necesarul în caz de funcţionare normală
– prin repornirea Petrochimei din Piteşti, Oltchim ar putea lucra la capacitate maximă, cu o cifră de afaceri de 528 miliarde euro, cât avea în noiembrie 2008, când Arpechim a sistat furnizarea de propilenă
– prin repornirea Petrochimiei din Piteşti, Oltchim ar deveni cel mai important jucător pe piaţa industriei petrochimice din Europa Centrală şi de Est
– prin repornirea Petrochimiei din Piteşti, Oltchim ar putea lucra la capacitate maximă şi în sistem integrat, contribuind cu 1,5 % la PIB-ul României
– prin repornirea Petrochimiei din Piteşti, Oltchim ar putea trece şi la pasul nr. doi – achiziţionarea rafinăriei Arpechim de la Petrom OMV, care vrea s-o închidă. S-ar salva astfel alte 500 de locuri de muncă.
(Interviu realizat de Gabriel Grigore)

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii