Pasionat din școala primară de cunoașterea orizonturilor satului natal, Ion S. Băcanu reușește să facă, din atare curiozitate infantilă, o adevărată profesie! Matricola liceală notifica, la geografie, aprecieri maximale, iar concursurile pe obiective, din perioada claselor urmate în orașul Câmpulung, aveau, constant, un câștigător previzibil, elevul Ion Băcanu. Acesta s-a născut în comuna argeșeană Davidești la 27 decembrie 1930 și a decedat în Pitești pe 8 decembrie 2011.

A absolvit Facultatea de Geologie-Geografie din cadrul Universității București

Recomandarea dirigintelui, parafată prin aprobarea Consiliului pedagogic, și acordul părinților, preotul Sebastian Băcanu, respectiv preoteasa Smaranda Băcanu (născută în Priboieni), au cântărit, definitoriu, pentru susținerea admiterii la Facultatea de Geologie-Geografie din cadrul Universității București. Rezultatele concursului fiind pozitive, Ion S. Băcanu a devenit studentul instituției amintite (1949-1953), dar și primul geograf al familiei sale tradiționale. Atmosfera lucrativă din timpul prelegerilor fundamentale, seminariilor pragmatice și aplicațiilor de teren l-au capacitat, operele corifeilor reprezentând litere sacre. După un deceniu și jumătate de la absolvirea facultății, cu ocazia reuniunii dedicate transformării orașului Pitești în municipiu (1968), profesorul Ion S. Băcanu a vorbit despre savanții români geologi și geografi care ghidau preocupările generației sale, unii exprimând contingențe argeșene sau muscelene, prin origine, studii prelungite, titluri editoriale.

Profesor de geografie la Școala Generală Merișani

Conform uzanțelor timpului, la repartizarea oficială guvernamentală, din vara anului 1953, fostul student la Facultatea de Geologie-Geografie București, având medie generală avantajoasă, era îndrituit să opteze pentru Capitală. Dar musceleanul nostru a solicitat regiunea Pitești, unde învățătorul Constantin Arsene (1914-1992), șeful Secției Învățământ-Cultură (1950-1956), pasionat de geografie, l-a sfătuit să accepte, pentru stagiul la țară, comuna Merișani. Consensul a fost benefic! Vreme de cinci ani (1953-1958), debutantul Ion S. Băcanu se va integra eforturilor cadrelor didactice originare din această așezare, pentru generalizarea învățământului elementar de șapte ani, consolidarea sistemului gimnazial rural, îmbunătățirea metodei predării la clasă, creșterea prestigiului unităților formative în context teritorial. Legăturile cu intelectualii din Merișani au continuat și după 1958, mai ales în urma căsătoriei sale cu învățătoarea Sabina Diaconu, fiică a așezării amintite, cadru didactic la Școala Medie Nr. 2/Colegiul „Zinca Golescu” Pitești (1954-1966) și alte instituții municipale.

Director adjunct la Liceul „Alexandru Odobescu” din Pitești

Datorită rezultatelor obținute la Școala Generală Merișani, promovării definitivatului și comunicării primelor cercetări științifice, Ion S. Băcanu devenea profesorul Școlii Medii Nr. 3/Colegiul „Alexandru Odobescu” Pitești, titularizare liceală prelungită 14 ani (1958-1972). Colaborator statornic al directorilor Ion M. Dinu (limba română), Eugen Boia (fizică), Ioana Căpățână (ştiințe sociale), va imprima obiectelor predate consistență, excursiile cu elevii deveneau lecții deschise, iar succesele olimpicilor au plasat şcoala, numită ”Odobescu”, mereu pe podium! Conștientizând oportunitatea perfecționării, obține gradul II (1966) și gradul I (1969), frecventează câteva module ministeriale la București, acceptă funcția de director adjunct, se implică total în programul sărbătoririi Semicentenarului instituției (22 februarie 1970), răspunde solicitării facultății naturaliștilor din reședința Argeșului pentru acoperirea unor seminarii studențești. Transformarea Liceului „Alexandru Odobescu” în unitate experimentală, cu predare intensivă (matematică și fizică), obiecte interferate specializărilor energetice nucleare, a determinat regândirea programelor școlare, mai multe materii de cultură generală, printre care și geografia, reducându-se ponderal. Ca urmare, profesorul Ion S. Băcanu era încadrat la Școala Generală Nr. 4/”Traian” Pitești, continuând, cu aceeași pasiune, demersurile pedagogice, până la finalizarea carierei (1972-1993).

Activitatea editorială

Relevantă este activitatea sa editorială, profesorul Ion S. Băcanu fiind coautor al volumelor ”Itinerare argeșene” (1970), ”Monografia Județului Argeș” (1980) și autorul lucrării ”Monografia comunei Davidești” (1999).
Totodată, a scris numeroase studii tematice, apărute în reviste din Brașov, București, Pitești, note de drum, grupate sub genericul ”Lecturi geografice” (Cehia, Federația Rusă, Slovacia, Transcaucazia), iar portofoliul familial cuprinde peste 3000 de diapozitive color (Bulgaria, Germania, Kazahstan, Norvegia, Suedia, Ucraina, Uzbekistan, Turcia), existând soluția transferării digitale.
Donațiile personale (eșantioane geologice, cărți poștale ilustrate, fotografii, hărți) completează fondurile Muzeului Județean Argeș, Bibliotecii Locale Merișani, Școlii Gimnaziale Davidești. Se odihnește, acum, în Cimitirul Parohiei Merișani! Numele profesorului argeșean și opera sa sunt amintite în cărți referitoare la: ”Municipiul Pitești” (1988, 2008); ”Liceul «Alexandru Odobescu» Pitești” (1994); ”Memorialul de război Mateiaș” (2009); ”Enciclopedia Argeșului și Muscelului”, I (2008).
Aprecieri onorabile degajă, cu privire la personalitatea geografului și pedagogului Ion S. Băcanu, pagini semnate de Spiridon Cristocea (”Argeș. Dicționar de istorici”, 2003), Ion M. Dinu (”Monografia Școlii Normale și a Liceului Alexandru Odobescu Pitești”, 1969; ”Figuri de dascăli argeșeni”, II, 2001), ori cuvintele colegilor care au recenzat, cu diferite ocazii, scrierile sale, cunoscuții oameni de cultură Tudor Diaconu, Paul Dicu, Iulian Ilie-Rizea, Radu Gava, Ion Lică-Vulpești, Ion Nania, Marian Stoica, Silvestru Voinescu.