Mulți profesori își ocupă vara cu examenul de titularizare, chiar dacă unii au promovat deja și gradele didactice următoare. Examenul se cheamă încă așa, deși nu există posturi titularizabile (adică cu 18 ore disponibile pe termen lung), ci doar mici bucățele, ici și colo, pe un an. Chiar dacă iau de mai multe ori 10, ei repetă întruna examenul și merg anual la loteria repartițiilor, pe baza notei. Pentru examen au de învățat după o programă fără legătură cu ce predau, care nu se potrivește nici măcar cu bibliografia, însemnând 1 mc de cărți, unele de negăsit nici la bibliotecile din Capitală. Din acele vrafuri de cărți, din care sunt puși să redea câteva pagini la întâmplare, jumătate ține oricum de baliverne pedagogice, o gargară ipocrită bună doar ca teorie și principii, despre care cei cu experiență știu deja câte parale face. Dar profii, care oricum n-au mare respect de sine, de vreme ce acceptă mojiciile copiilor needucabili de azi, acceptă și acest examen, pentru un salariu. Și pentru că, în ciuda absurdului, are totuși o anume obiectivitate, fiind național.
(ELECTRO-CUTARE)

Citește și La ISJ Argeş, politizare pe repede înainte! Toate şcolile vor avea directori numiţi prin „detaşare în interesul învăţământului”