Prin grija surorii sale Roxana (cea care a realizat și coperta, împreună cu soțul ei, arhitectul Michel Anastasiu, personalitate a imigrației românești în Canada), a apărut, zilele trecute, volumul de versuri postum „Exod în Lacrima lui Dumnezeu”. Anca Preda era profesoară de limba și literatura română la Liceul Teoretic „Ion Mihalache” din Topoloveni și a decedat de Covid-19 la 5 noiembrie 2021, aflată în carantină, alături de mama sa, pe care o îngrijea, bolnavă, la rându-i, de Covid-19, starea ei de sănătate agravându-se subit, intrând în șoc cardiorespirator.

„Exod în Lacrima lui Dumnezeu” este darul său de suflet lăsat pe pământ celor dragi, o carte „remarcabilă prin expresivitatea și sensibilitatea mijloacelor stilistice, prin măiestrie, intuiție lirică și inteligență poetică”, după cum o prezintă Eliza Roha. Nu e prima ei carte, făcându-se remarcată prin volumul „Vise pierdute” (2001).

Citește și Lansare inedită de carte la Centrul Cultural Piteşti

Pentru a ne face o părere despre valoarea ei, reproducem poezia: „Dumnezeu îmi lăsase acest har…”: „Dumnezeu îmi lăsase ca zestre acest har -/să scutur norii deasupra orașului -/ochiul meu luminos, fereastra,/în care se împletesc extensiile de șuvițe argintii,/petalele vânzătorului de iluzii,/culorile amăgitoare ale curcubeului./Mi-am așezat în jurul frunții tulpanul timpului/într-o casă cu lumini calde,/unde se spuneau basme./Sufletul mamei să-l îmbraci/în trup șui de fată, Doamne…/din Răsărit, luceferi și crini/să faci zeița lumii!/să smulgi azuriul lumii,/să înveșmântezi/cu zâmbetul dimineții -/chipul femeii-înger…/am așezat între pământ și cer/scara ce duce către tine, Doamne…/de-acum sunt sigură că tata/va coborî pe ea ca dintr-un cireș copt/ca dintre stele de foc…;/niciodată tabloul imens al amurgului/nu-mi pictase mai bine/rama dantelată a orizontului”.

Citește și Lansare de carte despre misterele de la Dacia