Anul acesta a marcat trecerea a două decenii de când ARO SA Câmpulung a intrat în faliment, procedura insolvenței deschisă anterior, în 2005, întinzându-se pe mai mulți ani. Era al treilea an de la privatizarea nereușită a uzinei, după ce, în septembrie 2003, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului vânduse pachetul majoritar de acțiuni către Cross Lander USA. Des anunțate sau anticipate, anchetele și procesele de tragere la răspundere a celor implicați nu au avut niciun final concret. Iar trecerea timpului a însemnat și dispariția celor doi actori principali ai faptului prezentat drept privatizare frauduloasă.
La momentul privatizării, președinte al Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului era Ovidiu-Tiberiu Mușetescu. S-a stins în anul 2009, la 54 de ani. Tot la acea dată, patronul Cross Lander USA era John Agustin Perez. A murit în aprilie 2022, acasă, în Alpharetta, Georgia. Născut în Cuba în anul 1949, Perez a ajuns singur în Statele Unite ale Americii la vârsta de 11 ani, stabilindu-se în statul Georgia. A studiat afaceri, o perioadă a predat, apoi s-a apucat de vândut mașini, în 1980 devenind dealer Dodge.
Potrivit unei biografii expusă pe site-ul firmei CB Auto Group Inc., Perez ar fi înființat Global Vehicles în anul 1998, companie care ar fi fabricat SUV-uri în fabrica din România. Nedezvăluită denumirea, este de presupus că se face referire la ARO, iar aberațiile continuă, precizându-se faptul că venirea lui John Perez în România a dus la angajarea a două mii de oameni, iar Global Vehicles avea două mii de dealeri în Europa, Caraibe și America de Sud, plus linii de montaj în Brazilia și Spania. Ulterior, firma ar fi intrat în afaceri și cu Mahindra & Mahindra, din India, iar Perez s-a retras din companie în 2012 pentru a trăi în liniște cu soția sa, Lyli, și cu fiul Jonathan.
În fapt, vânzătorul de mașini John A. Perez contacta naivi manageri de fabrici auto, obținea declarații de intenții sau chiar promisiuni de vânzare pe care le transmitea unor dealeri de la care obținea avansuri de mii de dolari. Ulterior, firmele prin care derula asemenea afaceri erau închise. Iar din acest punct de vedere ARO a constituit mereu o atracție.
Asalt asupra lui ARO încă din anii ´80 ai secolului trecut
În 1996, Perez l-a băgat la înaintare pe John Trotman cu firma East European Imports, acesta prezentând la Câmpulung ce beneficii ar putea avea uzina musceleană dacă ar intra în afaceri cu E.E.I. Doar că presiunea contrară a fost mare, iar proiectul a căzut nu mai înainte ca americanii să păcălească dealeri din State, folosindu-se de un acord de principiu încheiat cu cei de la Câmpulung. Trotman o mai comisese și înainte de 1990, atras tot de ARO, dar și de Dacia și Oltcit.
În 1997 a apărut o listă a societăților de stat care trebuia să fie privatizate rapid sub alternativa închiderii, la presiunea Băncii Mondiale. ARO și Grulen erau pe listă. Dacă Grulen a capotat imediat, combinatul fiind închis repede, ARO a supraviețuit amenințării, însă doar pentru că FPS-ul și mai apoi APAPS-ul au tot publicat anunțuri de vânzare a pachetului majoritar de acțiuni. S-au vehiculat în acei ani diverse variante de privatizare cu diverse firme mai mult sau mai puțin dubioase, apoi, în 2003, uzina nu a mai scăpat. A fost cumpărată de John Perez prin Cross Lander USA, fostă Lacaro Distributors, în niciun caz prin Global Vehicles, compania menționată în biografia cubano-americanului. Un an mai târziu a început asaltul creditorilor asupra lui ARO, în 2005 fiind deschisă procedura insolvenței. Perez a fugit, iar în 2006 toți acoliții lui dispăruseră din uzină. Era anul intrării în faliment!
O privatizare eșuată, o anchetă eșuată
Global Vehicles a apărut după aceea, odată cu dezastrul de la linia de montaj din Manaus, Brazilia, acolo unde John Perez anunțase că va monta noul automobil fabricat la Câmpulung sub denumirea omonimă celei a companiei ce cumpărase acțiunile lui ARO de la statul român. Iar cu Global Vehicles a încercat să obțină dreptul de a fi reprezentant al Mahindra & Mahindra în Statele Unite ale Americii, folosindu-se de acest lucru în relația cu dealerii ce plăteau mii de dolari pe baza unor hârtii. Apoi a renunțat și la Global și a înființat CB Auto Group Inc.
Prin actul privatizării, Perez era obligat să investească două milioane de dolari la ARO. Nu a făcut-o! În schimb a vândut Fabrica de Scule și Matrițe și a amenințat că va da în judecată statul român pe motiv că acesta nu și-ar fi respectat obligațiile asumate prin privatizare. Chiar și în anul morții, Perez declara unui cotidian francez că a fost păcălit de români și că bunele sale intenții au fost sabotate, spre exemplu, prin furtul unor motoare Ford trimise către ARO.
Pe de altă parte, statul român a reacționat în fața dezastrului de la ARO ca FCSB-ul când este condusă. A mermelit un șir scurt de anchete, începând cu anul 2006 și terminând în 2013, în urmă cu mai mult de zece ani anchetatorii punând punct unui demers mult prea complicat și extrem de delicat. Perez era cercetat pentru înșelăciune.
Cătălin I. Butoiu
0 Comentarii