Web Analytics

„Primăria Ştefăneşti nu şi-a exprimat niciodată interesul. A fost prima care a renunţat la dreptul de preempţiune”

de | 4.04.2018 21:31 | Politica si Administratie

6 branzea# Varianta preotului Brânzea în scandalul dreptului de preempţiune pentru crama şi uzina de apă de pe domeniul Brătienilor

Domeniul Florica – format din conac, fermă, capelă, cramă şi chiar un observator astronomic, opera primilor doi Brătieni, Ion şi Ionel, tată şi fiu, s-a vândut pe bucăți. Vila, în noiembrie anul trecut, după ce a achiziționat-o Ministerul Culturii și Integrității. Ferma s-a dat și ea. Clădirea cramei și a uzinei electrice, pe acoperișul căreia Ionel Brătianu instalase un telescop, situată pe dreapta la intrarea în parcul domeniului Brătianu,  s-a vândut pe repede înainte, chiar înainte de a se încheia anul. Pentru că vânzarea nu a beneficiat de tot atâta publicitate ca și vila, dar și pentru/mai ales că  la nivelul Primăriei Ștefănești s-a declanșat un  scandal, după ce înștiințarea în care autoritățile erau notificate să își exercite dreptul de preempțiune s-a pierdut, iar termenul legal a trecut. După ce în numărul anterior am stat de vorbă cu Alexandru Missirliu, moștenitorul  căruia i-a revenit cea mai mare parte din avere, l-am contactat pe Nicolae Brânzea, cel care, deși cu un procent cu doar puțin peste 4%, a avut cel mai important rol în fructificarea moștenirii lăsate de Brătieni.

„Au fost mulți din Pitești care au dorit să achiziționeze”

# Ce ne puteți spune despre noul proprietar al cramei și uzinei electrice?
– Păi, nu v-a spus Missirliu că e din Pitești? Au fost mulți din Pitești care au intenționat să achiziționeze. Este o persoană care, mă rog, pentru că valoarea era foarte mică, a dorit să cumpere. Eu l-am prezentat coproprietarilor, pentru că nu puteam eu să hotărăsc, ați publicat chiar dumneavoastră, procentul meu este, de fapt, de 4%. S-a luat legătura cu el, respectându-se datele legii, pentru că ministerul și-a declinat dreptul de preempțiune. Mai ales că acolo a fost și un mic litigiu. Statul nu putea să cumpere, având în vedere că noi aveam doar turnul și clădirile din jurul turnului, aveam terenul, dar un alt proprietar avea niște clădiri acolo din vremea Ceres-ului.
# Cine este?
– Un domn, care, la rândul său, a vândut aceluiași proprietar. Nu pot să vă spun cine este pentru că nu am avut eu discuția cu el. Știu că stă prin Brașov. Ce a preluat i-a revenit când s-a privatizat Ceres-ul, deci chiar nu știu exact istoricul.
# Cum se explică prețul acela mic, de 100.000 de euro, la care statul putea să cumpere?
– Ministerul a făcut doar o evaluare a vilei, pentru că a fost interesat doar de vilă. Având în vedere că vorbesc de un litigiu acolo și de o situație complexă, nici ministerul, nici Consiliul Județean nu puteau să achiziționeze, pentru că nu era clară situația juridică. Și, în afară de asta, ei erau interesați doar de Vila Florica.
# Am văzut că, pe site-ul Artmark, era totuși stabilit un preț de 203 euro pe metru pătrat.
– A fost un contract făcut în trecut cu Artmark; Artmarkul a mai adus niște clienți pentru vilă, tot din Argeș, prin cineva. Suma care s-a stabilit și pe care am ofertat-o noi ministerului a fost de 100.000 de euro.

„A fost dorința moștenitorilor să vândă pe 100.000 de euro”

# Și puteți să îmi spuneți, până la urmă, la cât ați vândut?
– Sincer să fiu, nu știu, pentru că, dacă procentul meu a fost de 4%, prețul a fost pe acolo, prin zonă, peste 100.000 euro. Artmark este o casă de licitații care pune sumele așa cum vrea. Noi ne-am ținut în zona sumei pe care am propus-o Ministerului Culturii.
# Mă gândeam că, dat fiind prețul mic, de 100.000 de euro, logic, ca proprietari nu erați foarte interesați de suma asta…
– A fost dorința moștenitorilor, care au peste 80 de ani. După ce statul a achiziționat Vila Florica și după ce ministerul și Consiliul Județean nu au agreat ideea să achiziționeze, mai ales că era și o situație complicată acolo, cu doi proprietari pe tot spațiul respectiv, intenția lor a fost să vândă cât mai repede, să încheie această problemă. Eu, la vârsta mea, mai aveam răbdare, dar nu puteam să decid eu.
# Dreptul de preempțiune trebuia exprimat de Primăria Ștefănești…
– Nu e adevărat. Primul care își exercită dreptul de preempțiune este ministerul, dacă ministerul nu îl exercită, îl declină către autoritățile publice locale. În ordinea priorităților e Consiliul Județean. Consiliul Județean nu și-a exercitat niciodată dreptul de preempțiune, nici nu avea cum, pentru că, din punct de vedere juridic, nu putea lua ceva ce era în litigiu. Iar acum cu primăria, că văd că asta vreți să aflați… În primul rând, vreau să vă spun că ei nu și-au exprimat niciodată interesul. Noi avem documente de trei ani de zile conform cărora primăria a fost prima care a renunțat la acest drept de preempțiune. Și pe vilă și pe acea uzină de apă. În momentul în care, anul trecut,  au dorit să își exercite dreptul de prempțiune, ei ieșiseră din cele 15 zile legale, pentru că lor le-a trimis Direcția de Cultură înștiințarea și nu au răspuns în timp util.
# Privind acum în urmă, cine credeți că este de vină acolo, la Primăria Ștefănești, că au ieșit din termenul legal?
– Acum mă întrebați pe mine ce se întâmplă în Primăria Ștefănești? Nu sunt analist politic! Întrebați-i pe cei responsabili. Însă, dacă ministerul nu a putut, ca instituție centrală, Consiliul Județean la fel, gândiți-vă că nici primăria nu putea. Eu cred că ăsta este un fals caz.

„Şi Vila Florica ar fi meritat să fie în patrimoniul Ştefăneştiului. Şi cred că nu era o problemă pentru buget”

# Caz a devenit după ce doamna primar i-a făcut un referat secretarei primăriei, pe care a trimis-o în Comisia de Disciplină a prefecturii. Asta pentru că o acuză de ceva, nu?
– Ei au avut o ședință de consiliu chiar după expirarea termenului. Au încercat să își exercite dreptul, știau că legea îi presează, deși nu știu în ce măsură, procedural, ar fi putut realiza achiziția, fiind o situație neclară, și nici în ședința aia de consiliu nu au aprobat exercitarea. Au propus doar o comisie să facă analize. Eu mă întreb altceva: în stânga se află fosta fermă a Brătienilor, cea care are o structură de arhitectură, are peste o sută de birouri, acolo se pot face lucruri importante, pe aceea de ce nu dorește primăria să o cumpere? A fost prima care s-a dat, dar cred că actualii proprietari vor să o vândă, iar primăria o poate achiziționa fără nicio problemă. Eu cred că ar fi fost important ca și uzina de apă să rămână ca o instituție a statului, dar cine-i vinovat că…? Noi am dorit să vindem, buna noastră intenție a fost clară, vila a fost achiziționată de minister la un preț mai mic decât prețul de pornire.
# Chiar îmi aduc aminte că ați fost insistent pe lângă Consiliul Județean să își exprime dreptul la preempțiune în cazul Vilei Florica și până la urmă ministerul a achiziționat-o. De ce nu s-a întâmplat același lucru și acum… în cazul cramei și observatorului?
– Pentru că, repet, situația juridică era complicată și instituțiile statului au niște reguli. Pe de o parte, ministerul nu a vrut să o ia, pentru că e vorba de băgat mulți bani, pe de altă parte, Consiliul Județean a ajuns la aceeași concluzie, iar primăria niciodată nu și-a exprimat această dorință de trei ani. Au fost primii care au dat negație. Acum, să vă spun sincer, cred că și vila ar fi meritat să fie în patrimoniul Ștefăneștiului. Și cred că nu era o problemă pentru buget.

 

 

 

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

1 Comentariu

  1. Despre multi preoti am auzit ca fac lucruri bune pentru cei care au greutati si aici vorbesc despre copii proveniti din familii in dificultati materiale, batrani cu venituri mici si posibilitati minime sau bolnavi.Acest specimen se ocupa de averea unor persoane foarte bogate si de la care are niste beneficii care sunt nedemne pentru un preot si interzise prin „fisa postului” pentru un slujitor al Bisericii Ortodoxe Romane.Dar cei ce trebuie sa vada nu vor sa vada iar el se comporta ca un avar nedemn de BOR.