La începutul secolului al XX-lea, un tânăr absolvent al Facultăţii de Teologie dorea să lumineze de acum înainte, multă vreme sufletul românesc, însetat de linişte, de credinţă şi de stabilitate. În acea vreme, oamenii instruiţi îşi făceau cu greu apariţia, mai ales în localităţile rurale, dar cei care reuşeau erau cu adevărat legaţi de locurile de unde plecaseră. Copilul Petre Godescu nu uita faptul că la sfârşitul secolului al XIX-lea, între anii 1885 şi 1900 trebuia să lupte singur, din răsputeri, pentru a-şi împlini o datorie străbună, aceea de a se face preot. Şi avea într-adevăr să devină preot, dar nu orice fel de preot, ci unul misionar eparhial, care a fost ridicat până la rangul de Preot Iconom Stavrofor, unul dintre cele mai înalte ranguri ale Episcopiei Râmnicului şi Argeşului.

Înainte de Marea Unire a fost preot misionar în Banat

Preotul Iconom Stavrofor Petre C. Godescu s-a născut la 25 mai 1885 în comuna argeşeană Godeni, fiind fiul preotului Constantin Godescu şi al Mariei Mihalcea Dumitrache. A urmat cursurile clasei I în comuna natală avându-l ca învăţător pe Nicolae Diaconescu, vărul său. A continuat ciclul primar, clasele a II-a, a III-a şi a IV-a, transferându-se de la Godeni la Câmpulung, la Şcoala Nr. 2, avându-l ca institutor pe Constantin Cernescu. Apoi, între 1897 şi 1900 a urmat cursurile Seminarului din Curtea de Argeş, după care între 1900 şi 1905 a continuat studiile la Seminarul Central din Bucureşti. Preotul Godescu a urmat între 1905 şi 1911 şi cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, în această perioadă fiind pedagog onorific la Şcoala Primară de Meserii din Bucureşti. În 1907 îi apare şi prima carte, intitulată „Apostolii neamului”, în care preotul aduce în prim plan atmosfera dramatică a acelui timp, neajunsurile ţăranilor şi cumplita sărăcie. Ca fiu de la ţară, Petre Godescu nu-i iartă pe cei care-i asupreau pe ţărani. Se insistă asupra faptului că preotul nu-l învrăjbeşte pe ţăran, nu-l incintă la revoltă, îl apără şi-l ajută, căutând să-l sprijine oriunde. La 22 ianuarie 1910, Petre Godescu a fost sfinţit diacon la Mănăstirea Cernica, de Prea Sfinţia Sa Gherasim Timuş, iar la 23 ianuarie a fost hirotonit preot paroh al Parohiei Rotăreşti din comuna argeşeană Bascov. În vara anului 1911, Petre Godescu a fost trimis de către Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice în Banat, ca misionar, cu scopul de a face o excursie de studii, în urma căreia îi apare volumul „Treizeci de zile în Banat”, volum premiat la vremea respectivă de editura Minerva. În toamna aceluiaşi an a fost trimis, de asemenea, într-o excursie de studii la Constantinopol.

Este decorat şi felicitat de însuşi regele României

În anul 1915 Petre Godescu publică volumul „Furii pustiesc ogorul”, iar în perioada 1916-1918 participă ca preot în primul război mondial, după care este decorat şi felicitat de însuşi regele României. După război Petre Godescu îşi reia activitatea preoţească şi în 1922 înfiinţează Cercul Cultural Preoţesc „Sfinţi Apostoli Petru şi Pavel” cu sediul în comuna Bascov. Totodată preotul Godescu continuă şi munca de misionar. În 1923 îi apare volumul „Omule, ca Român şi Creştin, socoteşti necesară alianţa cu Hristos?”, iar în anul 1929 munca de preot misionar o aşterne în paginile volumului „Fărâme din istoria misionarismului argeşean”.

Este arestat de cel puţin 20 de ori

De reţinut că Petre Godescu, începând cu anul 1932, intră în conflict cu autorităţile statului. Astfel că în anul 1932 este suspendat de legionari, pentru ca în 1936 să fie repus în drepturi. În 1946 a fost, din nou, suspendat datorită poziţiei luate împotriva regimului de după 1944, fiind considerat chiabur şi ca atare duşman de clasă. În perioada 1946- 1963 Petre Godescu a încercat să-şi redobândescă drepturile în principal pentru că toată averea i-a fost confiscată: pământul, moara, hanul, mobilierul din casă. În casa în care locuia s-au instalat trupe ruseşti şi până în 1963 a fost arestat de cel puţin 20 de ori, între o lună şi două luni de către organele judecătoreşti pentru a fi forţat să semneze cu scopul de a da toată averea statului. A fost trimis în toată această perioadă în numeroase penitenciare din ţară pentru intimidare. De asemenea, întreaga familie a fost supusă anchetelor, terorii, iar toate cărţile din bibliotecă au fost arse. În perioda 1963-1971 Petre Godescu nu a avut nicio activitate bisericească, niciun alt mijloc de a putea trăi, dar nu s-a aplecat, nu a cedat, în ciuda tuturor torturilor regimului, până la sfârşitul vieţii sale, la 18 decembrie 1971.

„Petre Godescu a fost, încă din anii tinereţii, şi până la încheierea vieţii sale pământeşti, un mare patriot”

Iată în continuare ce scria în anul 2000 poetul, scriitorul pentru copii, publicistul şi editorul Petre Ghelmez (foto) despre preotul şi misionarul eparhial Petre Godescu în volumul „Pr. Petre C. Godescu. File de viaţă”: „Venind dintr-o familie de prelaţi cunoscuţi în locurile argeşene, dornic de învăţătură, străbătând drumurile Cărţii prin puterile proprii, caracter dârz, hotărât, plin de mândria de a fi el însuşi, cu privirile pătrunzătoare în timp şi dincolo de timp, aşa cum ni-l înfăţişează fotografia de pe coperta acestui volum, străbătând treptele ierarhice importante, slujind cu toată credinţa, cu gândul ager şi inima curată, duhovniceasca misiune creştină care i-a fost încredinţată, şi pe care, la rându-i, a lăsat să fie continuată cu evlavie de fiii şi nepoţii săi, preotul Petre C. Godescu a fost, încă din anii tinereţii, şi până la încheierea vieţii sale pământeşti, un mare patriot. Cărţile sale vorbesc limpede, într-o frumoasă limbă românească, plină de miez şi de patosul argumentaţiei, despre păstrarea şi nestricarea credinţei strămoşeşti; despre soarta românilor aflaţi vremelnic sub stăpânirea străină, despre apărarea gliei strămoşeşti prin jertfă, împletită cu o neclintită credinţă în biruinţa gândului străbun de unitate şi neatârnare; despre păstrarea limbii şi a moşiei, pe care s-a născut şi a crescut cu drepturi depline, nerâvnind la bunurile altora- poporul român”. (Marius IONEL)