# Legatarul testamentar al Eleonorei Brătianu s-a plictisit de circoteca de la Consiliul Judeţean Argeş

Consiliul Judeţean Argeş a încercat, fără succes, să numească o nouă comisie de negociere pentru achiziţionarea Vilei „Florica” din Ştefăneşti, unde funcţionează Centrul de Cultură „Brătianu”. Comisia nouă ar fi trebuit să rezolve în câteva zile ce nu a făcut comisia veche într-un an, mai ales că,  pe 1 iulie expira contractul prin care Centrul de Cultură „Brătianu” poate funcţiona în clădirea respectivă gratuit. Motivul invocat pentru schimbarea componenței comisiei de negociere era acela că, timp de un an s-a tot trenat soluționarea acestei probleme spinoase însă, cum propunerea președintelui a picat cu „aportul” propriilor consilieri social-democrați, iar comisia veche este desființată, negocierile au rămas practic în aer. La sfârşitul lunii aprilie, proprietarii Vilei Florica au purtat o primă și singură discuţie cu membrii comisiei de negociere a Consiliului Judeţean Argeş, pentru a pune la punct detaliile vânzării imobilului, la care au participat Nicolae Brânzea, legatar testamentar al Eleonorei Brătianu, dar și ceilalți moștenitori ai familiei Brătianu reprezentați de Alexandru Missirliu, ca mandatar. Am discutat cu preotul Nicolae Brânzea despre această situație fără ieșire și următorul pas pe care intenționează să îl facă în acest caz moștenitorii vilei Florica cu preotul Nicolae Brânzea.

„Eleonora Brătianu și-a dorit ca vila să rămână în patrimoniul județului”

# Cum comentați ceea ce s-a întâmplat în cadrul ultimei ședințe a Consiliului Județean Argeș, fapt ce pare să conducă la pierderea, de către conducerea județului a unui monument de mare însemnătate pentru Argeș și istoria lui, vila Brătienilor ?
– Săptămâna trecută, Consiliul Județean a avut o ședință în care – am înțeles și eu, că nu ni s-a comunicat oficial – au dorit să constituie o altă comisie de negocieri. Inițial au avut o comisie de negocieri care timp de un an de zile nu ne-a băgat în seamă. Asta, în condițiile în care toți moștenitorii au arătat o foarte mare bunăvoință argumentată de trei gesturi concrete. Mai întâi am lăsat Centrul de Cultură Brătianu închiriat fără nicio plată, gratis. Doi, ne-am arătat disponibilitatea de a negocia suma. Trei, ne-am arătat disponibilitatea ca în cazul în care Consiliul Județean  își exercită dreptul de preemțiune, plata să se facă eșalonat. Cred că din punctul nostru de vedere a existat și răbdare și bunăvoință dar și seriozitate. Dincolo de ideea de proprietate asupra vilei, Eleonora Brătianu, ca și ceilalți moștenitori au dorit ca vila să rămână în patrimoniul județului, să rămână un centru de cultură în memoria Brătienilor, pentru că nu poți să acumulezi atâta valoare istorică, așa cum au făcut-o Brătienii pe sute de ani, nu se poate renunța atât de ușor pe argumente care nu au nimic comun cu interesul județului.

„La prima și singura întâlnire dintr-un an de zile, membrii comisiei ne-au vorbit ironic”

# Din orice unghi ai privi și indiferent care este motivul, pare o renunțare din partea autorităților…
– În primul rând este problema lor ce doresc, dar am impresia că nu prea știu ce doresc. Pentru că și la singura întâlnire cu comisia de negocieri de la început ni s-a atras atenția că nu vom intra în partea serioasă a negocierilor ci, după un an de zile că ne întâlnim, așa, să ne cunoaștem. Au fost și anumite întrebări ironice care nu aveau nimic în comun cu preocuparea și cu atribuțiile comisiei așa cum a fost ea investită de Consiliul Județean…
# Cine a pus acele întrebări ironice?
– Cine s-a manifestat, se știe.
# Deci, din start, membrii comisiei nu au dat prea mari șanse de realizare a ceea ce și-a dorit doamna Brătianu…
– Juridic, situația a fost așa: după ce am preluat vila de la Ministerul Culturii și nu de la Consiliul Județean, noi ne-am adresat ministerului, pe legislația în vigoare, să își exercite dreptul de preemțiune. Și am trimis o valoare de negociere.

„Consilierii județeni nu pun prea mare preț pe hotărârile pe care ei le iau”

# Este vorba despre acea sumă de 3 milioane de euro?
– Da, aceea de trei milioane. Dar la aceea se putea umbla. Ministerul Culturii a considerat că nu este un bun atât de valoros de patrimoniu încât să își exercite dreptul de preemțiune și și-a declinat dreptul de preemțiune către autoritatea județeană, respectiv Consiliul Județean și către autoritatea locală, Consiliul Local. Consiliul Local Ștefănești a renunțat la dreptul de preemțiune, nu îl interesează faptul că Vila Florica este pe teritoriul lui, iar Consiliul Județean și-a exercitat acest drept și imediat s-a constituit o comisie care să negocieze cu proprietarii. O să găsiți la Consiliul Județean intervenții scrise ale noastre, dorința de a sta de vorbă. Un an de zile nu au făcut-o. Când ne-am văzut, ne-am văzut pur și simplu să ne exprimăm păreri, nu să discutăm concret asupra unei decizii, care le aparține, dreptul de preemțiune pe care l-au aprobat singuri, nu i-a obligat nimeni.  Noi suntem într-o situație destul de sensibilă. Nu mai știm dacă această lucrare este privită cu seriozitate sau este pur și simplu o formă de a mai menține un eveniment în Argeș. Pentru că suntem în faza în care noi ne-am exprimat bunăvoința și argumentele le-am precizat mai sus. Încă o dovadă în plus, am prelungit și acum – în condițiile actuale de refuz, pentru trei luni de zile prezența centrului cultural în vilă. Iar dânșii nu știu ce au de gând să facă. Probabil că nu pun prea mare preț pe hotărârile consiliului astfel încât să le și instrumenteze.
# Cum ați interpreta mișcarea consilierilor social-democrați care au făcut în așa fel încât să pice propunerea președintelui?
– Este bucătăria lor internă. Este o problemă prin care dacă vor ajunge la o decizie în felul ăsta, Consiliul Județean va suferi ca autoritate, și nu persoanele care influențează decizii și instituția în sine.
# Și județul are de pierdut!
– Categoric și județul pentru că alternativa acum, este aceea că ne vom prezenta la o casă de licitații. Deci nu asta este problema, că vila nu își va găsi un cumpărător. Dar mă gândesc că ei, juridic, sunt între o hotărâre în care au decis exercitarea dreptului de preemținue și o perioadă de timp în care au demonstrat că nu au făcut nimic. Chiar și la singura întâlnire cu comisia respectivă am încercat să propunem un termen precis, pentru că moștenitorii nu sunt în țară. Pe ultima sută de metri am fost anunțați că nu se mai ține la data stabilită. Ce să credem de aici?
# Deci acesta este următorul pas… să mergeți la o casă de licitații ?
– Așa se întâmplă când nu este o gândire clară. Vorbesc de gândirea clară instituțională. Nu vorbesc de gândurile personale ale unuia sau altuia. Ei la ora actuală sunt într-o mare încurcătură. Au o hotărâre cu exercitarea dreptului de preemțiune și sunt în faza în care nu știu să-și aplice o procedură pentru implementarea acestei hotărâri. Sau, dacă nu, să își anuleze hotărârea și cu asta se încheie orice punct de negociere.
Alina Crângeanu