# Istorii uluitoare la Piteşti, la ceremonia de pomenire a donatorilor de organe # „Pomenesc în fiecare rugăciune sufletul de la care mi-a venit scăparea”, spune profesorul Cristian Tecău, fratele fostului președinte al Consiliului Județean, Florin Tecău
Iulie 2016 – Luna Donatorului de organe în România – este o perioadă cu adevărat specială pentru membrii Asociaţiei Transplantaţilor din România, mai ales că anul acesta este unul aniversar pentru ATR, care împlinește două decenii de activitate. În această perioadă are loc o serie de acţiuni, cele mai multe în scop de mulţumire, comemorare şi recunoştinţă față de cei știuți și neștiuți, care le-au dat acestor oameni șansa la o nouă viață. Un astfel de eveniment a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute, în biserica închinată Sfântului Mucenic „Pantelimon”, din incinta Spitalului Judeţean (foto), unde mai mulți pacienţi cu transplant sau cu nevoie de transplant au venit să-i comemoreze pe donatorii de organe.
Cum a ajuns la transplant Cristian Tecău
Printre cei de față s-a aflat și Cristian Tecău, un argeșean în vârstă de 60 de ani, profesor la Liceul „Petre Ionescu Muscel”, beneficiar al unui transplant de la o persoană aflată în moarte clinică. Pentru cei cărora le rezonează numele, Cristian Tecău este fratele fostului președinte al CJ Argeș, Florin Tecău. Povestea sa, una dramatică, n-are însă nicio legătură cu acesta din urmă. Cristian Tecău a ajuns la transplant în urma unei erori medicale. La vârsta de 50 de ani a fost diagnosticat greșit cu o afecţiune reumatică, deși avea gută. O rețetă greșită, care combina două medicamente ce n-ar fi trebuit prescrise pentru adevărata sa suferință, a fost cât pe ce să-i fie fatală.
„Acel tratament mi-a blocat pur și simplu rinichii. Așa am ajuns să fac dializă de trei ori pe săptămână, ceea ce este foarte, foarte greu. Sunt, apoi, riscurile inerente, pentru că în astfel de situații organismul poate să cedeze în orice moment și să survină decesul”, spune Cristian Tecău.
Deși singura recomandare care i s-a făcut a fost dializa, a aflat că are șansa să-și curme suferințele printr-un transplant.
„Pur și simplu întâmplător am ajuns la această alternativă. Am aflat de posibilitatea unui transplant de la o elevă a cărei mamă trecuse prin această procedură… Așa am ajuns la Cluj, la echipa renumitului profesor Mihai Lucan”, mai povestește pacientul transplantat.
După ce șansele la prima oportunitate de transplant i-au fost năruite de o incompatibilitate medicală (pentru că parametrii unui transplant se trasează prin sute de analize amănunțite), când speranțele sale erau legate doar de hazard, în mai 2009 a apărut o nouă șansă. Este momentul din care povestea sa s-a scris de-a dreptul uluitor.
„Eram pe patul de dializă, aici, la Pitești, și mă uitam la televizor… Am văzut la știrile ProTv că o echipă de la Cluj se ducea să recolteze organele de la o tânără de 28 de ani de la Oradea. Imediat am primit un telefon. Mă sunau de la Cluj, ca să mă cheme pentru transplant… Mi-am dat seama că de la acea tânără, de la care echipa urma să recolteze organe, avea să vină un rinichi pentru mine.
Noaptea am plecat spre Cluj cu mașina personală. Am fost luat în primire. Mi s-au făcut analizele din nou și la ora 11.30 a început operația de transplant. A durat 4 ore și jumătate. La ora 5 eram transplantat”, povestește Cristian Tecău.
Abia în vară a putut răsufla ușurat
„Mi-a mers bine în primele zile, după care au apărut unele probleme… Am stat internat două luni, timp în care m-am recuperat complet, fiindcă până în ziua de azi n-am avut nicio problemă. Am scăpat de suferință datorită acestei fete căreia îi voi fi veșnic recunoscător”, povestește Cristian Tecău.
N-a trecut o zi de la operația din 2009 în care să nu se gândească la tânăra de la care a fost prelevat rinichiul pe care-l poartă.
„N-am aflat niciodată cine a fost acea fată. În astfel de cazuri, mai ales când pacientul este în moarte clinică, nu ți se spune identitatea donatorului. Asta nu m-a împiedicat să amintesc în fiecare rugăciune, sufletul de la care mi-a venit scăparea. I-am făcut pomenire mereu, în fiecare an. M-am rugat pentru sufletul ei, pentru că datorită sufletului ei am putut eu să-mi continui viața”, ne-a mărturisit, cu lacrimi în ochi, Cristian Tecău.
„Donatorul este parte a vieţii tale după transplant”
De la aceeași victimă au fost prelevate și alte organe care au ajuns la pacienți aflați de mult pe listele de așteptare a unei noi șanse.
„Să porţi cu tine scânteie de viaţă din trupul altui om, este o mare responsabilitate. Să nu uiţi că cineva ţi-a dat TIMP, dăruindu-ţi un organ, este parte a vieţii tale după transplant. Noi, cei care trăim datorită generozităţii semenilor care au acceptat să doneze, nu uităm, şi, din timp în timp, spunem întregii societăţi că nu am uitat şi că sentimentele noastre pentru donatori sunt puternice şi permanente”, spune Gheorghe Tache, preşedintele ATR, el însuși o persoană cu transplant renal, sosit special la Pitești la comemorarea donatorilor de organe știuți și neștiuți.
ATR este o organizație de pacienţi care funcţionează cu personalitate juridică din 16 iulie 1996. Membrii asociației sunt beneficiari de alogrefe cu întreținere imunosupresoare și pacienţi care sunt pe listele de așteptare pentru un transplant de organ vital (inimă, plămân, ficat, rinichi).
Patru centre de transplant renal şi 4.345 de pacienţi
În România există doar patru centre de transplant renal şi o listă de aşteptare de 4.345 de pacienţi. Centre de transplant hepatic sunt doar două la nivel naţional, cu o listă de aşteptare de 461 de persoane, iar centre de transplant de cord – trei. 127 de pacienţi aşteptau o inimă compatibilă în 2015. În ceea ce priveşte transplantul de pancreas, aici există două centre şi o listă de aşteptare de 119 persoane. Cele mai multe transplanturi în 2015 au fost de rinichi, 245 de proceduri din care 199 de la donatori aflaţi în moarte cerebrală. Pentru prelevare de ficat s-au făcut 96 de proceduri din care 85 de la donatori aflaţi în moarte cerebrală. În ceea ce priveşte transplantul de cord, la o listă de aşteptare de 127 de persoane, în 2015 s-au făcut doar patru proceduri, iar în ceea ce priveşte transplantul de pancreas, în 2015 s-a făcut o singură procedură.
Isabela Moiceanu
0 Comentarii